Bruxelles

Termenul Bruxelles este utilizat pentru a desemna comuna propriu zisă Bruxelles (franceză Ville de Bruxelles, neerlandeză Stad Brussel) formată din centrul oraşului din interiorul teritoriului pentagonal delimitat de mica centură a oraşului, cartierele Laeken, Cartierul European, Bulevardul Louise şi Bois, şi conţine în jur de 150.000 locuitori. De foarte multe ori termenul "Bruxelles" se referă la Regiunea Capitalei Bruxelles, o regiune formată din 19 comune din aglomerate în jurul comunei Bruxelles, zona urbanizată dens depăşind cu mult teritoriul comunei Bruxelles. Regiunea ocupă 162 km² şi are peste un milion de locuitori, fiind una dintre cele trei regiuni ale statului federal Belgia. Prin extensie, termenul Bruxelles poate de asemenea să denumească prin metonimie instituţiile Uniunii Europene, de cele mai multe ori Comisia Europeană. [modificare]Statutul lingvistic Bruxelles este oficial bilingv, limba franceză şi limba neerlandeză fiind cele două limbi oficiale. Numele oficial al oraşului este Bruxelles în franceză şi Brussel în neerlandeză. Franceza este limba majorităţii populaţiei precum şi cea mai utilizată limbă. Din punct de vedere istoric, limba vorbită în bruxelles era un dialect local al dialectului brabantian al neerlandezei. Până în perioada ocupaţiei franceze din timpul perioadei napoleoniene dialectele flamande erau cele mai utilizate limbi, atât de către administraţie cât şi de către majoritatea populaţiei, cu toate că franceza era limba aristocraţiei locale îmcă din perioada dominaţiei burgunde[2]. În secolul al XIX-lea odată cu formarea statului Belgian şi cu facilitarea accesului la educaţie, numeroşi vorbitori de dialecte locale au adoptat franceza în detrimentul neerandezei ca limbă principală. Printre principalele motive se numără prestigiul mai important al francezei la momentul respectiv - marea majoritate a aristocraţiei flamande era vorbitoare de franceză iar flamanda era considerată limba claselor inferioare şi a mediului rural. Pe lângă aceasta în acea perioadă în Flandra nu se stabilise statutul limbii standard, nefiind clar dacă aceasta ar trebui să fie limba neerlandeză standard utilizată în Olanda sau un nou standard de codificare pentru limba flamandă. Această incertitudine a reprezentat un factor suplimentar pentru favorizarea francezei. Actualmente, Regiunea Capitalei Bruxelles este oficial bilingvă franco-neerlandeză. De la abolirea recensămintelor lingvistice în a doua jumătate a secolului XX nu există statistici oficiale cu privire la prima limbă a populaţiei. Estimările actuale situează populaţia francofonă la aproximativ 50%, cea neerlandofonă la aproximativ 8%, cea bilingvă la aproximativ 10% iar aproximativ 9% reprezintă populaţia ce devine bilingvă în timpul vieţii. Datorită valurilor de emigraţie de după cel de-al doilea război mondial şi a numărului mare de instituţii internaţionale situate la Bruxelles, se estimează ca aproximativ 20% din populaţie are o altă limbă ca limbă maternă. [modificare]Etimologie Originea numelui nu este clară. Una dintre posibilităţi este termenul vechi flamand Bruocsella, ce înseamnă mlaştină (bruoc) şi casă (sella), adică "casa din mlaştină".