Descoperire surprinzătoare: Marele Zid "Chinezesc" din Mongolia

Un explorator britanic, William Lindesay, a efectuat o expeditie in Mongolia, unde a descoperit o prelungire a Marelui Zid Chinezesc, aflat in desertul Gobi. Vechea structura este cunoscuta in regiune ca Zidul lui Ginghis Han. O expeditie internationala din Mongolia anunta ca s-a descoperit un vechi zid facut din pamant si lemn, in desertul Gobi, ca o prelungire a Marelui Zid Chinezesc, informeaza Australia Network News. Cercetatorii spun ca structura este cunoscuta sub numele de "Zidul lui Ginghis Han". Expeditia a fost condusa de cercetatorul britanic Wiliam Lindesay. El a declarat la Radio Australia ca aceste ziduri din cele doua tari par sa fie legate intre ele. "Daca ne uitam la harta Chinei, care arata Marele Zid al dinastiei Han observam ca el se apropie de granita mongola si daca vom figura si zidul lui Ginghis Han de pe harta Mongoliei, cele doua structuri par sa se potriveasca, precum doua bucati de puzzle", a declarat Lindesay. El a spus ca a descoperit similitudini in constructia zidului din Mongolia, cu acela ridicat de dinastia Han. Portiuni ale vechilor ziduri exista si in statele invecinate cu China. Concluziile expeditiei conduse de catre William Lindesay au fost dezvaluite revistei National Geographic din China. Lindesay spera ca toate cercetarile sale sa scoata la iveala mai multe despre istoria popoarelor din China si Mongolia.

Citeste mai mult >>

Catedrala realizată din milioane de LED-uri

Luminarie De Cagna este o catedrală cu o structură magnifică, ce a fost ”înălțată” recent cu ocazia Festivalului Luminii 2012, în Ghent, Belgia. Catedrala din LED-uri a fost concepută cu o arhitectură în stil Renascentist și are o înălțime de 28 m. Deloc surprinzător, catedrala atrage deja o mulțime de vizitatori. Luminarie De Cagna reprezintă afacerea unei companii italiene și, dacă pe vremuri, clădirile erau luminate de lămpi cu ulei, din cauza riscului ridicat de incendii în prezent s-a trecut la iluminarea electrică. Iar acum doar LED-urile sunt folosite pentru a forma perdele masive de lumină care împodobesc clădirile orașului.

Citeste mai mult >>

Căsuța pe roți - O locuință extrem de confortabilă

ProtoHaus a fost fabricată din lemn si materiale reciclate și, deși se aseamănă cu o cabană, este un fel de rulotă eco, dotată cu tot confortul întâlnit într-o locuință. Cu o suprafață de 11,6 metri pătrați, căsuța are un cadru de lemn, ceea ce favorizează folosirea energiei solare și eoliene. Utilizarea materialelor reciclate şi solare, precum şi energie eoliană transformă căsuța într-un mediu eco. Dispune de un dormitor, baie, dar şi de o bucătărie modernă. Dormitorul este echipat cu un pat numai bun pentru relaxare după ore-n șir de condus, iar bucătăria vă permite să gătiți mâncare proaspătă, iar altfel nu veți fi obligat să consumați numai conserve pe tot parcursul călătoriei. Designul bucătăriei este completat de un sistem care ajută la eliminarea deșeurilor într-un mod organizat, apa fiind împărțită în trei categorii: proaspătă, gri și neagră. ProtoHaus vă permite să duceți un trai obișnuit, comod și să vă simțiți ca acasă, chiar dacă vă aflați de sute de km depărtare de locuința dvs.

Citeste mai mult >>

Alepotrypa: O lume subpământeană neobișnuită, unică în Europa

În Peninsula Mani din Grecia a fost descoperită, cu câteva decenii în urmă, o lume subterană neobișnuită, înfricoșătoare, numită Alepotrypa, care ar putea sta la originile împărăției subpământene a lui Hades, zeul din mitologia elenă. Cu vedere spre o zona linistita dintr-un golf grecesc, peștera Alepotrypa conține rămășițele unui sat din Epoca de Piatră, morminte, un lac și un amfiteatru - o cameră unde se desfașurau ritualuri cu mai mult de 5.000 de ani în urma, scrie Sott. "Ceea ce vedem acolo, aproape ca nu poate fi descris. Nu există niciun alt sit neolitic asemănător în Europa și, cu siguranță, niciunul care să adăpostească atât de multe morminte", a spus arheologul Anastasia Papathanasiou, de la Ministerul grec al Culturii și directorul proiectului Diros. Până în prezent, echipa de arheologi care explorează situl a descoperit aproximativ 160 de morminte în interiorul peșterii, dintr-o perioadă cuprinsă între anii 5000 și 3200 i.Hr., epoca în care agricultura se răspândea în Europa. Viețile acestor fermieri, care i-au condus pe arheologi în interiorul peșterii, aflată în Peninsula Mani, din sudul Greciei, oferă noi perspective asupra începuturilor civilizației în Europa. "Ei locuiau într-un sat din afara peșterii. Și unii dintre ei au ramas izolati în interior, atunci când intrarea s-a prăbușit. Este destul de întuneric în interior, dar starea de conservare este excelentă", a declarat Mike Galaty, arheolog la Millsaps College, din Mississippi, Statele Unite. În interior, peștera este acoperită cu un strat gros de cenușă, provenit de la ritualurile care s-ar fi produs acolo. "Noi nu știm suficient despre ritualurile care se desfășurau în peșteră, dar acestea includeau și sacrificii de animale, care erau arse. Focuri de mari proporții s-ar fi produs în interiorul peșterii", a spus Galaty. Noțiunea antică de Infern, o lume sumbra și încețoșată pentru cei morți, s-ar putea să-și aibă originile în ritualurile peșterii din Alepotrypa, sugerează Papathanasiou.

Citeste mai mult >>

Valurile de piatră din Australia

Un fenomen natural uimitor poate fi observat în partea de est a oraşului Hyden (Western Australia): un perete de stâncă seamănă extraordinar de bine cu un val oceanic. Cu o înălțime de aproximativ 15 m și o lățime de 110 m, stânca este alcătuită din grafit și se presupune că a fost modelată sub influența temperaturilor ridicate pe vremea când pe pământ încă nici nu se auzeau răgetele dinozaurilor.

Citeste mai mult >>

Grădina Botanică a Statelor Unite

Gradina Botanică a Statelor Unite ale Americii este o grădină acoperită și care a fost recunoscută oficial de către Congresul American încă din anul 1820. Grădina este amenajată pe peluza Capitoliului şi conţine aproximativ 4000 de specii de plante - de sezon, tropicale şi subtropicale (în total aproximativ 26.000 de specii). Un sector fascinant este cel intitulat Jungla, unde se află o mulţime de palmieri şi de liane, urmat de Camera Orhideelor, Grădina Meditaţiei, Grădina Preistorică, dar şi de grădini amenajate pentru copii. Grădina Botanică poate fi vizitată zilnic, între orele 10-17.

Citeste mai mult >>

Construcţia megalitică Stonehenge scoate sunete foarte ciudate

Un turist aflat la Stonehenge a înregistrat cu camera video nişte sunete foarte ciudate care par să fi fost emise de blocurile de piatră care alcătuiesc monumentul megalitic. Construcţia megalitică de la Stonehenge nu doar că rămâne în continuare un mister pentru omenire, ci se tot adânceşte. Un turist a înregistrat nişte sunete ciudate care pare să fi fost produse de menhirele şi dolmenele de la Stonehenge. Monumentul megalitic a fost construit în jurul anului 2.300 î.Hr. şi a fost folosit ca centru de vindecare. De asemenea, experţii susţin că monumentul funcţionează şi ca un calendar extrem de precis.

Citeste mai mult >>

Catedrala Las Lajas

Catedrala Las Lajas, cunoscuta si sub denumirea de "Sanctuarul Las Lajas" este o basilica romano-catolica situata in departamentul columbian Narino, municipiul Ipiales, sud-vestul Columbiei. Catedrala, construita in interiorul canionului format de raul Guaitara, este cea mai minunata biserica din Columbia si printre cele mai deosebite monumente arhitecturale din lume. Catedrala este un rezultat al renasterii arhitecturii gotice, fiind construita intre 1 ianuarie 1916 si 20 august 1949, cu ajutorul donatiilor facute de credinciosii zonei. Impunatoarea catedrala inlocuieste o mai veche capela, datand inca din secolul al XIX-lea. Numele catedralei - "las laja" - vine de la numele unei roci sedimentare cu care este pavata intreaga constructie, roca scoasa din Muntii Anzi. Printre localnici exista legenda cum ca pe o astfel de piatra plata sedimentara a aparut imprimat chipul Maicii Domnului. Legenda construirii catedralei este urmatoarea: in anul 1754, americanca Maria Mueces si fiica ei Rosa, surdo-muta, au fost prinse de o puternica furtuna chiar in momentul in care treceau prin acest canion. Potrivit altor marturii, femeia era o indicanca. Cele doua femei au gasit scapare intre giganticile stanci ale defileului, in locul in care astazi se afla catedrala.. Spre surprinderea nespusa a mamei sale, fiica ei, Rosa, a vorbit, zicand: "Mestiza ma cheama", aratand cu degetul spre reprezentarea aparuta pe o piatra sedimentare de deasupra. Era chipul Maicii Domnului, impregnat in piatra. Aceasta consemnare ciudata se gaseste in jurnalul de calatorie al Fratelui Juan de Santa Gertrudis, cand a vizitat toate locurile deosebite din Noul Regat de Granada, intre anii 1756 si 1762. Catedrala Las Lajas este astazi unul dintre cele mai vizitate si indragite locuri din circuitul turistic al crestinilor romano-catolici. In anul 1951, Biserica Romano-Catolica a autorizat functionarea acestei marete catedrale, numita "Maica noastre de Las Lajas", iar in anul 1954 ea a fost ridicata la rangul de mica basilica.

Citeste mai mult >>

Burj al-Arab

Zona de la malul mării în care Burj Al Arab si Jumeirah Beach Hotel se află a fost denumită anterior Chicago Beach[2]. Hotelul este situat pe o insulă artificială, despărțită de plajă printr-o autostradă suspendată.[3] Numele locului își are originile în numele companiei Chicago Bridge & Iron Company, care la un moment dat se ocupa cu administrarea utilajelor de extragere a petrolului în acea zonă.[2] Numele vechi a persistat după ce vechiul hotel a fost demolat în 1997, întrucât denumirea Dubai Chicago Beach Hotel a fost folosită ca nume public în faza de construcție a hotelului Burj Al Arab până când șeicul Mohammed bin Rashid Al Maktoum a anunțat noul nume.[4] [modificare]Construcția Construcția clădirii a început în 1994 și a fost terminată în 1999. Clădirea conține peste 70.000 de m3 de ciment și 9.000 de tone de oțel, iar costul total s-a ridicat la aproximativ 1,6 miliarde $. Deși au fost necesari nu mai puțin de trei ani pentru realizarea fundației, clădirea propriu-zisă a fost înălțată în mai puțin de trei ani. 230 de piloni din beton, înfipți în nisip la 40 de metri adâncime, fixează fundația formată din roci masive și beton. [modificare]Aspectul Forma construcției imită o ambarcațiune tipic arabă, cu vele, numită „Dhow”. Dacă exteriorul Burj Al Arab-ului este expresia unei arhitecturi ultramoderne, interiorul, proiectat de designerul Khuan Chew, este o combinație luxoasă de stiluri occidentale și orientale. Ea are un atrium imens de 180 metri înălțime și se mândrește cu 8.000 m2 acoperiți cu foiță de aur de 22 de carate și 24.000 m2 de marmură.

Citeste mai mult >>

Kremlinul din Moscova

Kremlinul din Moscova (rusă: Московский Кремль) este cel mai cunoscut kremlin („citadelă rusească”). Este un complex fortificat (vezi Turnurile Kremlinului) care include palatele Kremlinului și catedralele Kremlinului, care domină Piața Roșie din Moscova. Complexul servește ca reședință oficială și ca principal loc de muncă al președintelui Federației Ruse.Locul a fost populat încă din al doilea mileniu înante de Hristos. Originile sunt o structură fortificată Viatici pe Dealul Borrovițki unde râul Neglinnaia se revarsă în râul Moscova. Slavii au ocupat în secolul al XI-lea partea de sud-vest a dealului, fapt atestat de urmele ce datează din 1090 descoperite de arheologii sovietici. Până in secolul al XIV-lea locul era denumit grad (sau gorod „oraș”) al Moscovei. Orașul Kremlin a fost descoperit în 1331 și etimologia sa este disputată. Grad-ul a fost extins semnificativ de prințul Dolgoruki în 1156, distrus de mongoli în 1237 și refăcut din temelii in 1339. [modificare]Scaunul marilor duci Prima piatră de temelie a Kremlinului a fost pusă în numele lui Ivan Kalita la sfârșitul anilor 1320 -1330, după ce Petru, mitropolitul Rusiei a fost forțat să-și mute scaunul de la Kiev la Moscova. Noul sediu al mitropoliei avea nevoie de biserici. Printre bisericile construite se numără Catedrala Adormirii (1327), cu Capela Sf. Petru (1329), Biserica Sf. Ioan Climacus (1329), Biserica Mănâstirii Tranfigurării Mântuitorului (1330) și Catedrala Arhanghelului (1333). Dintre aceste biserici, doar Catedrala Mântuitorului, reconstruită, a rămas până în secolul al XX-lea: a fost demolată în 1933 din ordinul lui Stalin. [modificare]Reședința țarilor Reconstrucția Kremlinului a fost inițiativa marelui prinț Ivan al III-lea, care a invitat din Italia renascentistă un numar de arhitecți versați, între care Pietro Antonio Solari și Marco Ruffo. În timpul domniei lui Ivan al III-lea au fost construite cele trei catedrale ale Kremlinului. Zidurile Kremlinului au fost construite între anii 1485 și 1495. După terminarea noilor ziduri ale Kremlinului și a bisericilor, prințul a decretat ca nici o structură să nu fie construită în vecinătatea imediată a citadelei. Kremlinul era separat de orașul comercial (Kitai-gorod) de un șant cu fortificații de 30 metri lățime, peste care a fost construită Catedrala Fațetei în timpul lui Ivan cel Groaznic. Același țar a renovat câteva din palatele bunicului său, a adăugat un palat nou și o catedrală nouă pentru fiii lui și a pus temelia Bisericii Sf. Treimi din incinta Kremlinului. În perioada crizei dinastice rusești, Kremlinul a stat timp de doi ani sub ocupație lituaniano-polonă (21 Septembrie 1610 - 26 Octombrie 1612) și a fost eliberat de o oaste de voluntari condusă de Kuzma Minin și Dmitri Pojarski. Această forță a susținut alegerea lui Mihail Romanov ca nou țar al Rusiei. În timpul domniei fiului sau, Alexei, au fost construite Catedrala Mântuitorului, Poarta armurilor, Palatul Terem, Parcul de amuzament și Palatul patriarhului Nifon. Dupa moartea lui Alexei, Kremlinul a fost martorul revoltei din Moscova din 1682, după care țarul Petru, abia a scăpat, a detestat Kremlinul. După trei decenii a abandonat reședința țarilor, hotărând ca noua capitală să fie la Sankt Petersburg. [modificare]Perioada imperială Deși încă folosit pentru încoronări, Kremlinul a fost abandonat și neglijat până în 1773, când Ecaterina cea Mare l-a angajat pe Vasili Bajenov pentru a-i construi o nouă reședință. Arhitectura lui Bajenov era neoclasică, bombastică, la scară eroică, și a necesitat demolarea unor biserici și palate, precum și a unei părți din zidul Kremlinului. După încheierea fazei pregătitoare, lucrările de construcție au fost amânate din cauza lipsei de fonduri. Câțiva ani mai târziu, arhitectul Matvei Kazakov a condus reconstrucția secțiunilor demolate din zid și a unor părți ale Mănăstirii Ciudov și a construit spațiosul și luxosul birou al Senatului, care a devenit sediul principal al președinților Rusiei. În timpul invaziei lui Napoleon, armata franceză a ținut Kremlinul sub ocupație între 2 Septembrie și 11 Octombrie 1812. Când a ajuns în Rusia, Rusia a ordonat distrugerea Kremlinului. Clădirea Arsenalului și alte câteva porțiuni din zid au fost distruse de explozii, iar focul a avariat Palatul Fațetei și câteva biserici. Exploziile au continuat încă trei zile. Din fericire, ploaia a deteriorat explozibilul și astfel distrugerile au fost de amploare redusă. Lucrările de restaurare au durat trei ani (1816 - 1819) și au fost coordonate de Osip Bove. În timpul domniei lui Alexandru I, câteva construcții vechi au fost renovate în stil neogotic. [modificare]Perioada sovietică și postsovietică Guvernul sovietic s-a mutat la 12 martie 1918 de la Petrograd (cum se numea atunci St. Petersburg) la Moscova. Lenin a ales drept reședință clădirea Senatului din Kremlin, iar camera sa continuă să fie menținută în stare muzeală. Și Stalin a avut în clădire camere pentru uz personal. Șoimii argintii de pe turnuri au fost inlocuiți cu steaua roșie, în timp ce zidul din apropierea mausoleului lui Lenin a fost transformat în zidul necropolei Kremlinului. Mănăstirea Ciudov și Mănăstirea Înălțării Domnului, cu minunatele catedrale ale secolul al XVI-lea au fost dezafectate pentru a face loc Școlii Militare și Palatului Congresului. Palatul Micului Nicolae și Catedrala Mântuitorului au fost demolate. Accesul publicului în reședința guvernului sovietic a fost barat până în 1955. Muzeele Kremlinului a fost înființate în 1961, iar complexul a fost printre primele părți de patrimoniu sovietic incluse în patrimoniul mondial (1990). Directoarea Muzeelor Kremlin-ului, Elena Gagarina (fiica lui Iuri Gagarin) coordonează lucrări de restaurare de mare amploare, între care la interioarele originale ale Marelui Palat Kremlin, distruse în timpul regimului lui Stalin, însă, din cauza mijloacelor precare de finanțare, progresul este lent. Turnul Spasskaia, Kremlin [modificare]Clădirile Triunghiul neregulat al zidurilor Kremlinului cuprinde o suprafață de 27,5 hectare, iar piața catedralelor ocupă poziția centrală a Kremlinului. Este înconjurată de șase clădiri, dintre care trei catedrale. Catedrala Adormirii este cea mai veche, terminată în 1479, fiind cea mai mare catedrală din acele timpuri și totodată biserica de încoronare a țarilor Rusiei. Construcția cu fațadă masivă din calcar, cu cinci turle cu cupole aurite a fost proiectată de Fioravanti. Catedrala Bunei Vestiri, cu nouă cupole aurite, a fost terminată în 1489. Catedrala Arhanghelului Mihail (1508) se află în partea de sud-est al pieței și este necropola a peste cincizeci de membri ai familiilor imperiale rusești. O altă construcție importantă este Turnul cu clopot al lui Ivan cel Mare, aflat în partea de nord-est al pieței. Are 81 de metri înălțime și se spune că marchează centrul Moscovei. Cele 21 de clopote sunau alarma în caz de primejdie. Tunul Țarului, Tunul Imperial, Kremlin Cea mai veche construcție civilă este Palatul Fațetelor (1491), unde se află tronurile imperiale, și a fost ctitorită de Ivan cel Groaznic. Următoarea clădire ca vechime este casa familiei țariste, palatul Terem. Primul palat Terem a fost construit de Ivan al III-lea al Rusiei, dar cea mai mare parte a construcției de astăzi a fost finalizată ulterior, în secolul al XVII-lea. Primele două palate sunt unite de Marele Palat al Kremlinului. Acesta a fost inaugurat de Nicolae I în 1838. A fost cea mai mare construcție din Kremlin și a costat 11 milioane de ruble. Are săli de recepție, trepte monumentale de culoare roșie și apartamente private. Partea de nord a Kremlinului este ocupată de Arsenal. Primul Arsenal a fost construit de Petru cel Mare în 1701. Arsenalul existent în prezent a fost construit în 1817, după ce trupele lui Napoleon au distrus vechea clădire în timpul invaziei franceze din 1812. Zona de nord-vest a Kremlinului este ocupată de clădirea Armureriei. A fost construită în 1851 și în prezent este muzeu.

Citeste mai mult >>

Taipei 101

Taipei 101 (臺北101 în chineza tradițională, 台北101 în chineza simplificată, Táiběi Yīlíngyī în hanyu pinyin) este un bloc zgârie-nori în Taipei, Taiwan (Republica Chineză). Planificat de C.Y. Lee & Partners și construit de KTRT Joint Venture, Taipei 101 este actualmente al doilea cel mai înalt bloc din lume, dupa Burj Dubai. Numele său original este Centrul Financiar Taipei, bazat pe numele său oficial în limba chineză: 臺北國際金融中心/Táiběi Guójì Jīnróng Zhōngxīn (Centrul Financiar Internațional Taipei). Blocul este numit Taipei 101 pentru că are 101 de etaje.

Citeste mai mult >>

Capitoliul Statelor Unite ale Americii

Capitoliul Statelor Unite ale Americii, conform originalului din engleză, [The] United States Capitol, este o clădire care servește ca sediu al guvernului pentru Congresul Statelor Unite ale Americii, ramura legislativă a guvernului federal al Statelor Unite ale Americii. Clădirea se găsește în Washington, D.C., în vârful colinei cunoscută sub numele de Capitol Hill, la capătul vestic al National Mall. Deși astăzi Capitoliul nu este centrul geografic al District of Columbia, clădirea Capitoliului se găsește la originea, în sens matematic, a construirii sferturilor în care este împărțit Districtul Federal Columbia. Oficial, ambele laturi de est și de vest ale Capitoliului sunt curent denumite "fornturi" (conform, "fronts"). Istoric, partea estică a clădirii ("the east front") a fost partea clădirii care inițial a fost desemnată pentru sosirea vizitatorilor, dar și a demnitarilor.

Citeste mai mult >>

Notre-Dame de Paris

Catedrala Notre-Dame (în română Catedrala Doamna Noastră, cu referire la Sfânta Fecioară). Prima cărămidă de fundație a fost pusă în anul 1163. În 1182, episcopul Maurice de Sully a sfințit altarul, dar construcția catedralei a durat din 1163 până în 1345. Construcția clădirii cu cinci nave s-a terminat prin lucrările de pe fațada vestică, iar pe la mijlocul secolului al XIII-lea, prima capodoperă a stilului gotic timpuriu era gata. Cu toate că desenele inițiale și strana evocau încă stilul romanic, aici s-au aplicat pentru prima oară soluții arhitecturale specifice stilului gotic. Fațada dantelată și cele două turnuri patrulatere de câte 69 m fiecare radiază echilibru. Intrarea în catedrală se face prin trei porți bogat ornamentate, care evocă simbolurile goticului târziu. Impresia spațială în interiorul bisericii este copleșitoare, zidurile ei se înalță pe trei rânduri de coloane. De proporții impozante, 130 m lungime, 45 m lățime, 35 m înălțime, unde încap până la 10.000 de persoane. Nava principală este împodobită cu statui și picturi. Notre-Dame este considerată cea mai întunecată catedrală dintre marile catedrale gotice, dar, pe bună dreptate, lumina care se filtrează prin rozetele colorate conferă sentimente mistice în penumbra severă. Catedrala Notre Dame din Paris este vizitată de circa 13 milioane de persoane anual, ceea ce înseamnă o medie zilnica de 30.000 de oameni. În zilele cu afluența ridicată, pricinuită de sărbători sau evenimente importante, se poate ajunge chiar și la 50.000 de oameni. Vorbind despre vitralii, trebuie să amintim de cele trei roze ale catedralei, care reprezintă una din marile opere de artă ale creștinătății. Roza de sud, numită și La Rose du Midi, este un dar din partea regelui Ludovic al IX-lea al Franței și este consacrată Noului Testament.

Citeste mai mult >>

Empire State Building

Empire State Building este un zgârie-nori și se află la intersecția dintre Fifth Avenuee și West Street 34. Cladirea a fost cea mai înaltă clădire din lume pentru mai mult de 40 de ani, între anii 1931 și 1972. A fost terminată in 1931 și a rezistat pe primul loc in top pană ce a fost construit World Trade Center. În urma atacurilor teroriste cu bombe și distrugerea World Trade Center în 2001, Empire State Building din nou a devenit cea mai înaltă clădire din New York City. Empire State Building a fost numită de către Societatea Americană a Inginerilor civili ca una dintre cele șapte minuni ale lumii moderne. Empire State Building este în prezent cel mai inalt zgârie-nori din Statele Unite (după Turnul Willis și Trump International Hotel and Tower, amandouă aflându-se in Chicago), și pe locul 15 în topul international. [modificare]Proiectare și construcție: Empire State Building a fost proiectat de William F. Lamb de la firma de arhitecturǎ Shreve. Lamb și Harmon, au produs desenele clădirii în doar două săptămâni, cu ajutorul desenelor și modelelor sale de mai devreme pentru constructia Reynolds în Winston-Salem, Carolina de Nord și Carew Tower în Cincinnati, Ohio ca bază. În fiecare an, personalul de la Empire State Building trimite de Father's Day o felicitare personalului de la Building Reynolds în Winston-Salem pentru a aduce un omagiu rolului său ca predecesorul al Empire State Building. Clădirea a fost proiectatǎ de sus în jos. Contractanții generali au fost frații Starrett și Eken, iar proiectul a fost finanțat în principal de către John J . Raskob și S. Pierre du Pont. Excavarea terenului a început pe 22 ianuarie 1930, și construcția clǎdirii in sine a inceput simbolic pe 17 martie (mai exact de St.Patrick 's Day). Proiectul a implicat 3400 muncitori, majoritatea imigranți din Europa. Potrivit datelor oficiale, cinci muncitori au murit în timpul construcției. Neapoata guvernatorului Smith taie panglica la 1 mai 1931. [modificare]Arhitectura Empire State Building se ridică 381m, la etajul 102 și incluzând vârful de 62m înǎlțimea ajunge la 443.09m. Acesta are o punte de observație în aer liber și în interior la etajul 86. Restul de 16 etaje reprezintă turnul, care este acoperit de un observator la etajul 102. Vârful turnului este 62m. O mare parte din el este acoperit de antenele de difuzare, cu un paratrăsnet în partea de sus. Empire State Building a fost prima clădire care avea mai mult de 100 de etaje. Acesta are 6500 de ferestre și 73 de lifturi și are o suprafață totală de 257.211 m2. Constructia are inclusiv propriul său cod poștal. Începând din 2007, aproximativ 21.000 de angajați lucrează în clădire în fiecare zi, făcând Empire State Building al doilea cel mai mare complex de birouri unice în America, după Pentagon.

Citeste mai mult >>

Big Ben

Big Ben (în traducere, Marele Ben) este porecla marelui clopot al ceasului din turnul de nord al Palatului Westminster din Londra,[1]. Acest nume utilizat atât în cazul clopotului, cât și al ceasului și chiar al turnului cu ceas.[2] Big Ben este cel mai mare ceas cu clopot și patru fețe, și al treilea turn cu ceas ca înălțime din lume.[3] Ceasul a fost pus în funcțiune în ziua de 31 mai 1859.[4] Cea mai apropiată stație de metrou este Westminster de pe liniile Circle, District și Jubilee. Palatul Westminster, turnul cu ceas și Podul Westminster La Westminster s-a construit un turn cu ceas în 1288.[5][6] Turnul actual a fost înălțat ca parte din proiectul lui Charles Barry de construcție a unui nou palat, după ce vechiul Palat Westminster a fost distrus de incendiu în noaptea de 16 octombrie 1834. Noul Parlament a fost construit în stil neogotic. Deși Barry era arhitect-șef al Palatului, el a apelat la Augustus Pugin pentru a proiecta turnul cu ceas, turn ce se aseamănă cu alte turnuri proiectate de Pugin, printre care se numără cel de la Scarisbrick Hall. Proiectul turnului cu ceas a fost ultimul realizat de Pugin înainte de a înnebuni și a muri, el însuși scriind, la momentul când Barry a venit la el să ia schițele: „Nu am muncit niciodată atât de mult în viața mea [ca] pentru dl. Barry căci mâine îi dau toate schițele pentru terminarea turnului său cu ceas și este frumos.”[7] Turnul are 96,3 m înălțime.[8] Primii 61 m de la bază sunt construiți din căramidă învelită în calcar de Anston colorat cu nisip. Restul turnului este din fier. Turnul își are baza pe o placă de beton pătrată cu latura de 15 m și cu o grosime de 3 m, aflată la o adâncime de 4 m sub pământ. Cele patru fețe ale ceasului se află la o înălțime de 55 m. Volumul interior al turnului este de 4.650 m³. Deși este una dintre cele mai importante atracții turistice din lume, interiorul turnului nu este deschis vizitatorilor străini, doar cetățenii Regatului Unit putând să aranjeze vizite (cu multe zile în avans) prin intermediul parlamentarului lor. Turnul nu are lift, astfel că vizitatorii trebuie să urce toate cele 334 de trepte până la vârf.[8] Din cauza schimbării stării solului de la construcție (în primul rând prin construcția liniei de metrou Jubilee), turnul este ușor înclinat spre nord-vest, cu aproximativ 220 milimetri la fața ceasului, aproximativ 1/250.[9][10]

Citeste mai mult >>

Vulcanul Kawah Ijen din Indonezia

Vulcanul Ijen (2400m) este situat în estul insulei Jawa ( Indonezia) și este un vulcan activ. Lacul sulfuros cu apă termală de culoare turcoaz din interiorul craterului atrage foarte mulți turiști care trec prin estul Jawei, iar drumul către vârful craterului este înconjurat de peisaje superbe. De la buza craterului se poate coborî până la baza vulcanului la depozitelele de sulf care emană gaze sulfuroase; sulful este extras de localnici într-un mod primitiv care impresionează pe toți cei care se aventurează în crater. Coborâșul este abrupt pe o cărare accidentată, pe unde urcă și coboară muncitorii ce cară coșuri, pline cu bucăți de sulf, de câte 60-70 de kg fiecare. La câțiva metri de fumul sulfuros emanat de vulcan se poate ajunge la lacul de culoare turcoaz din care ies aburi. Turiștii care vor să ajungă la platoul Ijen sunt sfătuiți să urce în sezonul secetos între lunile aprilie și octombrie, iar cea mai bună perioadă a zilei este între orele 5 AM (pentru un răsărit magnific) și 13 PM, după care norii coboară în crater. Este bine ca turiștii să aibă un minim de bagaj care să conțină apă, un fular (pentru fumul emanat de crater) și napolitane, biscuiți și țigări pentru muncitorii care lucrează în crater. Aceștia sunt foarte prietenoși și se grăbesc să salute orice trecător, fiind tare încântați dacă cineva dorește să facă poze cu ei. Fotografiile următoare fac dovada incredibilei forțe a Mamei Natură, iar imaginile sunt fascinante.

Citeste mai mult >>

Kakslauttanen

Unul dintre cele mai frumoase locuri în care îţi poţi petrece vacanţa de iarnă este Kakslauttanen, staţiune situată în Finlanda, în apropierea cercului polar, care adăposteşte 20 de "camere" de hotel, similare unor igluuri, scrie Daily Mail. Din fericire pentru oaspeţi, acestea au fost echipate cu încălzire centrală, mini-bar şi un acoperiş din sticlă. Acesta nu îngheaţă niciodată, iar vizitatorii pot admira, prin el, întreaga panoramă a zonei, inclusiv luminile nordului, notează sursa. Printre celelalte atracţii ale locului se numără cea mai mare saună cu aburi din lume, dar şi o capelă din zăpadă, reconstruită în fiecare an, special pentru turiştii credincioşi. În plus, oaspeţii sunt invitaţi să se răsfeţe cu friptura de ren. Hotelul se află în Parcul Naţional Urho Kekkonen şi, datorită copacilor răsfiraţi şi a lipsei oricărei forme de poluare, vizitatorii pot vedea în fiecare noapte milioane de stele, notează Daily Mail. Igluurile sunt construite pentru două persoane, fiind suficient de mici pentru a fi încălzite fără costuri prea mari, chiar şi atunci când temperatura din exterior scade sub -30 de grade Celsius.

Citeste mai mult >>

Cel mai COOL oraş din China creat din gheaţă

Oraşul Harbin din China este plin de sculpturi din gheaţă, potrivit DailyMail.co.uk. A 28-a ediţie a festivalul Internaţional al gheţii şi zăpezii de la Harbin ia starul pe 5 ianuarie, când mii de vizitatori au ocazia să vadă cele mai frumoase scuplturi din gheaţă. Construcţii înalte de 3 metri din gheaţă sau diferite figurine aşteaptă să fie apreciate de turişti. Harbin, capitala provinciei chineze Heilongjiang, este unul dintre cele mai reci locuri din China. Temperaturile pot ajunge aici până la -35 de grade Celsius iarna.

Citeste mai mult >>

Chichén Itzá

Chichén Itzá (din limba mayașă yucatecă: Chi'ch'èen Ìitsha',[1] „La gura fântânii Itzá”) este un uriaș sit arheologic pre-columbian construit de civilizația Maya și aflat în partea central-nordică a peninsulei Yucatán, în statul Yucatán, Mexic. Chichén Itzá a fost un centru regional al câmpiilor mayașe din nord din perioada clasică târzie până în cea clasică terminală și spre începutul perioadei postclasice. Situl prezintă o multitudine de stiluri arhitecturale, de la ceea ce se numește stilul „mexicanizat” și cu influențe din stilurile văzute în centrul Mexicului și până la stilul Puuc din câmpiile nordice. Prezența stilurilor central-mexicane a fost considerată un semn al migrațiilor directe a populațiilor din centrul Mexicului sau a unor cuceriri a acestora, dar interpretările contemporane văd prezența acestor stiluri non-mayașe mai mult ca un rezultat al schimburilor culturale. Ruinele Chichén Itzá sunt proprietate a guvernului federal mexican, iar situl este administrat de Instituto Nacional de Antropología e Historia (Institutul Național Mexican de Antropologie și Istorie, INAH). Pământul de sub monumente, însă, este în proprietatea privată a familiei Barbachano.[2]

Citeste mai mult >>

Cristos Mântuitorul

Cristo Redentor (Cristos Mântuitorul) este un monument în Rio de Janeiro (Brazilia). El este amplasat la sud de oraș pe muntele Corcovado (780 m) în pădurea Tijuca. Monumentul a fost planificat cu ocazia aniversării de 100 de ani de la declararea independenței Braziliei. Schițele proiectului au fost întocmite de inginerul Heitor Silva Costa. Din motive financiare, numai după zece ani a început construcția lui. Cu sprijinul Franței și Vaticanului s-a reușit realizarea proiectului și sfințirea statuii la data de 12 octombrie 1931. Edificiul are o înălțime de 30 metri, împreună cu soclul 38 de metri, lățimea la nivelul brațelor 28 metri și o greutate de 1145 tone. În soclu se află o capelă unde pot intra 150 de persoane, mulajul (modelul) din ghips a fost efectuat de sculptorul francez Paul Landowski. Materialul de construcție este compus din beton armat, acoperit cu un strat de mozaic. Monumentul este folosit de biserica catolică la diferite aniversări ca loc de pelerinaj. În orașul bolivian Cochabamba a fost amplasat un monument asemănător, care depășește cu 8 m înălțimea monumentului brazilian. În prezent există în Brazilia și Portugalia mai multe copii ale statuii.

Citeste mai mult >>