Istoric
Avionul a fost produs ca urmare a revoluţiei în transportul aerian survenite în anii 1960. Dacă cu doar 10 ani în urmă, transportul aerian era un produs de lux, inaccesibil majorităţii populaţiei, revoluţia adusă de avioanele cu reacţie, precum Boeing 707 şi DC-8 a dus la necesitatea unui produs care să poată transporta un număr foarte mare de oameni, mai ales la clasa economic (pe atunci numită "turist"), pe distanţe mari, fără oprire. Ideea a aparţinut lui Juan Trippe, de la PanAm o figură legendară în aviaţie, acesta contactând Boeing după ce acesta pierduse un contract pentru realizarea unui avion de mare capacitate pentru armata americană. Un lucru revoluţionar la acest avion a fost includerea de motoare cu reacţie turboventilatoare cu bypass înalt, având putere mai mare pentru un consum de combustibil mult redus. Iniţial s-a gândit oferirea modelului cu două etaje pe întreaga capacitate, dar, problemele legate de evacuarea în cazul de urgenţă au dus la creşterea diametrului fuselajului, şi reducerea etajului superior. A fost astfel creat primul avion cu diametru mare şi două culoare din lume. Etajul superior a fost lăsat dintr-un motiv simplu - se credea că viitorul aparţine avioanelor supersonice, precum Concorde, şi Boeing 747 va fi destinat exclusiv transportului de mărfuri. Plasarea cabinei de pilotaj la etaj superior, permite încărcarea frontală, prin conul din botul avionului. Cum din cauza preţurilor la combustibil, şi crizei petroliere din anii 1970 transportul supersonic nu s-a materializat pe scară largă, Boeing 747 a rămas, timp de aproape 30 de ani, un avion preponderent de pasageri. De-abia după 1997, producţia modelului de marfă a depăşit-o pe cea de pasageri. Prima comandă a fost dată de PanAm, pentru 25 de bucăţi, în aprilie 1966. Construcţia efectivă a avionului s-a dovedit o provocare - Boeing nu avea nicio clădire suficient de mare, aşa că a trebuit construită una, la Everett lângă Seattle. Aşa de mare a fost graba, încât modelul de test a fost produs odată cu construcţia clădirii, avionul trebuind terminat până în 1970. Clădirea construită pentru proiect este cea mai mare (după volum) din lume. Testarea avionului a fost problematică - evacuarea a 560 de oameni în 90 de secunde dovedindu-se o provocare. În plus, a trebuit adăugat balast de uraniu sărăcit în nacelele a două motoare pentru a împiedica oscilaţii periculoase. Alte probleme au fost cu motoarele JT9D, care aveau probleme majore de construcţie, făcând ca 20 de fuselaje să aştepte la un moment dat motoarele în curtea fabricii. În plus, designul şi producţia au fost atât de scumpe, încât Boeing a trebuit să se împrumute masiv, ratarea fiind sinonimă cu falimentul. Deşi iniţial au existat îndoieli, mai ales că odată cu 747 apăreau şi o serie de avioane trimotoare de mare capacitate, mai mici, dar mai puţini consumatoare de combustibi, Boeing 747 s-a dovedit a fi foarte popular în serviciu, fiind iniţial cumpărat de toate liniile aeriene mari din vestul Europei şi SUA, (precum British Airways, Air France, TWA etc.). Criza petrolului din anii '70, urmată de apariţia de avioane bi-motoare de mare capacitate a scos avionul de pe rute mai scurte şi mai puţin căutate, acesta fiind însă păstrat pe rute de mare distanţă cu încărcare mare, şi pe rute cu cerere foarte mare - precum Londra-Sydney, Londra-Hong Kong, Tokyo-San Francisco, Tokyo-Osaka etc. Avionul mai este folosit şi pe multe rute de vacanţă şi charter, fiind umplut cu pasageri clasa economic (precum Amsterdam - Sint Martin în Caraibe, sau Paris - Tahiti). Astfel, de-a lungul timpului, avionul a fost lungit, pentru mai mulţi pasageri (747-300 şi 747-400), scurtat, pentru autonomie mai mare (747SP), dotat cu tehnologii din ce în ce mai noi, pentru a se adapta rolurilor noi. Avionul deţine recordul de pasageri transportaţi într-un singur zbor - peste 1087 au fost transportaţi într-un avion ElAl în 1991 participând într-o acţiune umanitară.
