Căsuța pe roți - O locuință extrem de confortabilă

ProtoHaus a fost fabricată din lemn si materiale reciclate și, deși se aseamănă cu o cabană, este un fel de rulotă eco, dotată cu tot confortul întâlnit într-o locuință. Cu o suprafață de 11,6 metri pătrați, căsuța are un cadru de lemn, ceea ce favorizează folosirea energiei solare și eoliene. Utilizarea materialelor reciclate şi solare, precum şi energie eoliană transformă căsuța într-un mediu eco. Dispune de un dormitor, baie, dar şi de o bucătărie modernă. Dormitorul este echipat cu un pat numai bun pentru relaxare după ore-n șir de condus, iar bucătăria vă permite să gătiți mâncare proaspătă, iar altfel nu veți fi obligat să consumați numai conserve pe tot parcursul călătoriei. Designul bucătăriei este completat de un sistem care ajută la eliminarea deșeurilor într-un mod organizat, apa fiind împărțită în trei categorii: proaspătă, gri și neagră. ProtoHaus vă permite să duceți un trai obișnuit, comod și să vă simțiți ca acasă, chiar dacă vă aflați de sute de km depărtare de locuința dvs.

Citeste mai mult >>

Iahtul-limuzină de 100 milioane euro

Luxosul iaht care poate fi uşor confundat cu o limuzină plutitoare va costa aproximativ 100 de milioane de euro, notează Daily Mail. Designul a fost inspirat de o limuzină, iar la bordul său se va afla şi o astfel de maşină de lux. Viitorul posesor al iahtului numit "Sovereign" se va putea mândri nu numai cu design deosebit, ci şi piese de mobilier construite de Armani, heliport în mijlocul unei piscine, 10 camere pentru invitaţi, cinematograf privat, un club şi un teren de golf care poate fi transformat în spaţiu verde, la cererea clientului. "Atunci când ne-am imaginat macheta iahtului, am avut în vedere o persoană care l-ar putea achiziţiona şi ne-a trecut prin minte: cu ce călătoreşte o astfel de persoană pe pământ. Ei bine, cu o limuzină", explică Eduard Gray de la firma Gray Design, care constrieşte acest iaht. Iahtul se află încă în stadiul de proiect, urmând că producţia să înceapă în scurt timp.

Citeste mai mult >>

Allure of the Seas

Croazierele de lux reprezintă o ramură relativ recentă a turismului, însă una cu o creştere imensă în popularitate. Organizaţiile de profil anunţau la începutul anilor 2000 că, în comparaţie cu anii 1970, numărul de persoane care au optat pentru o vacanţă pe vas a crescut cu peste 1000%. Piaţa de profil creşte din ce în ce mai repede, astfel că operatorii de croaziere sunt motivaţi să construiască vase imense, pentru a putea răspunde cererii. Aşa a apărut MS Allure of the Seas, cel mai mare vas de pasageri din istorie. Istoria turismului pe mare Timp de mii de ani, vasele au constituit instrumente strict funcţionale, servind pentru obţinerea hranei, pentru transport şi pentru război. Călătoriile pe mări şi oceane erau lupte cu forţele naturii, iar supravieţuirea necesita un efort imens. Cum s-a ajuns ca oceanul să constituie o destinaţie ideală pentru odihnă şi relaxare? Primul pas a fost traversarea oceanului Atlantic de către SS Savanah, primul vapor cu propulsie pe bază de aburi ce a dus la bun sfârşit această misiune. Nava a părăsit pe 22 mai 1819 portul Savannah, Georgia, şi ajuns pe 20 iunie la Liverpool, Anglia. Cu trecerea timpului, costul traversării oceanului de către vasele cu abur a scăzut datorită îmbunătăţirii motoarelor. Astfel, comerţul transoceanic a devenit viabil din punct de vedere economic. Odată început transportul de mărfuri între Europa şi America, traversarea Oceanului Atlantic a devenit accesibilă şi cetăţenilor de rând. Pacheboturile construite pentru transportul pasagerilor de pe un continent pe celălalt au consemnat începutul epocii transportului ieftin şi sigur pe apă. Pe măsură ce ruta transatlantică a crescut în popularitate, companiile ce deţineau pacheboturi au început să se diferenţieze prin luxul oferit la bord. Cel mai cunoscut pachebot de acest tip este celebrul Titanic, la bordul căruia existau un bazin de înot, o sală de sport, un teren de squash, băi turceşti, baie electrică şi o cafenea cu verandă. Chiar şi aşa, scopul principal al acestor vase era transportul, nu turismul. Primul vas destinat în exclusivitate călătoriilor de relaxare a fost Prinzessin Victoria Luise. Lansat la apă pe 29 iunie 1900, acest vas era proiectat să ofere o călătorie confortabilă în cadrul voiajelor de relaxare oferite de compania germană HAPAG, originară din Hamburg. Ideea voiajelor de relaxare îi aparţine unui oficial al companiei, nemulţumit de faptul că vasele erau nefolosite în timpul iernii, când nu existau pasageri dornici să traverseze Atlanticul din cauza vremii dificile. El a conceput un "voiaj de relaxare" prin Mediterana şi Orient. Aceste excursii s-au demonstrat populare în rândul publicului larg, însă vasele folosite pentru călătoriile transatlantice erau proiectate pentru eficienţă, nu pentru confort. De asemenea, pentru că pe aceste vase existau zone rezervate diferitelor clase de călătorie, accesul la punte era restricţionat. Prinzessin Victoria Luise a fost proiectată să ofere cele mai bune condiţii pasagerilor, iar puntea era amenajată pentru clima caldă prin care urma să treacă vasul, evitând structurile necesare pacheboturilor ce traversau nordul Atlanticului. Toate cele 120 de cabine ale vasului erau de lux, iar la bord pasagerii se puteau bucura de o bibliotecă, de o sală de sport şi chiar de o camera obscura, dedicată fotografilor amatori. Se spune că însuşi împăratul Franz Joseph a fost invidios după ce a inspectat vasul, dezamăgit de faptul că era mai lung decât yachtul regal Hohenzollern. Succesul primului voiaj efectuat de Victoria Luise în 1901 a fost extrem de mediatizat în epocă, astfel că firmele concurente au conceput la rândul lor vase dedicate în exclusivitate vacanţelor. Aşa a început era croazierelor de lux, ce a continuat până la Primul Război Mondial. În acea perioadă, vasele de croazieră erau accesibile doar persoanelor din clasele superioare. Companiile îşi obţineau majoritatea profitului din cursele transatlantice. Condiţiile economice precare de după război şi restricţiile impuse imigraţiei de către SUA au dus la reducerea masivă a numărului de curse transatlantice. Pentru a supravieţui, companiile de profil au fost nevoite să extindă ramura dedicată croazierelor. În ciuda Marii Crize Economice, numărul de pasageri pe vasele de croazieră a crescut. Acest fapt aparent ciudat îşi găseşte rapid explicaţia: Era Prohibiţiei. Pentru că restricţiile anti-alcool ce erau impuse pe teritoriul SUA nu se aplicau şi pe vase, croazierele dedicate consumului de băuturi alcoolice au devenit extrem de populare. Odată cu cel de-al doilea război mondial şi apariţia zborurilor transatlantice, transportul pe ocean a devenit o opţiune prea scumpă şi prea lentă pentru cei ce doreau să traverseze Atlanticul, astfel că multe companii au dat faliment. Cele care au rezistat, au făcut-o transformând vasele de transport în vase de croazieră. Pentru că acest proces era costisitor, companiile nou apărute, dedicate exclusiv croazierelor, au avut de câştigat. Royal Caribbean este doar dintre companiile europene ce au intrat atunci pe piaţă, ţintind mai ales zona Insulelor Caraibe, uşor accesibile din porturile pe coasta de est a Americii. În anii '80 şi '90 industria vaselor de croazieră a menţinut satisfacţia pasagerilor la un nivel ridicat, conducând astfel la creşterea masivă a numărului de turişti ce optează pentru astfel de vacanţe. Dacă în 1981 aproximativ 1,5 milioane de persoane erau clienţi ai operatorilor de vase de croazieră, în 2004 numărul se ridica la 9,1 milioane. Pentru a răspunde cererii mari şi totodată pentru a putea oferi o varietate de activităţi pe vas, astfel încât toţi turiştii să fie satisfăcuţi, vasele de croazieră au devenit din ce în ce mai mari. Allure of the Seas - gigantul Caraibelor Royal Caribbean a comandat în 2006 două noi vase de croazieră, intenţionând ca acestea să deţină împreună titlul de "Cel mai mare vas de pasageri". Oasis of the Seas, vasul-geamăn al Allure of the Seas, a fost terminat în 2009, cu un an mai devreme decât cel de-al doilea. Când a fost finalizată construcţia vasului Allure of the Seas, s-a descoperit la măsurătorile oficiale că această navă este cu 5 centimetri mai lungă decât Oasis of the Seas, deşi cele două ar fi trebuit să fie identice. Măsurând 360 de metri în lungime, 64 de metri în lăţime şi cu o punte situată la 65 de metri deasupra apei, Allure of the Seas este un adevărat gigant. Iată planul vasului (click pe imagine pentru mărire): Nava a avut parte de un «botez» inedit, «naşă» fiind Prinţesa Fiona din filmul animat Shrek. A fost pentru prima dată în istoria navelor de croazieră când sticla de şampanie cu care este botezat un vas a fost spartă de un personaj animat 3D. Gigantul Allure of the Seas poate transporta 5.400 de pasageri, numărătoare ce nu include tot personalul necesar pentru a satisface nevoile şi dorinţele turiştilor. 2.384 de persoane din 80 de ţări (printre care şi România) lucrează pentru confortul pasagerilor. Spre comparaţie, celebrul Titanic putea găzdui doar 3.547 de persoane, incluzând echipajul. La bordul vasului se utilizează în fiecare zi peste 2.100 de tone de apă potabilă, iar suprafaţa totală acoperită de instalaţiile de aer condiţionat se ridică la aproximativ 150.000 de metri pătraţi. Nava a fost construită din 500.000 de elemente, fiind nevoie de 600.000 de litri de vopsea pentru a-i da aspectul final. La bord există 241 de km de ţevi şi 5.310 km de cabluri electrice. Oaspeţii pot folosi 24 de lifturi pentru a ajunge pe una din cele 16 punţi, de-a lungul cărora se găsesc 26 de restaurante, alături de 17 baruri şi cafenele. Unul dintre lifturi este în acelaşi timp un bar: intitulat Rising Tide Bar, acesta face legătura între Royal Promenade şi Central Park (parcul central), fiind primul bar ce urcă şi coboară din istoria vaselor de croazieră. Vasul este conceput ingenios, permiţând ca fiecare club, bar sau restaurant să ofere o atmosferă de intimitate, chiar dacă la bordul său se află 5.400 de pasageri. Fiecare local are o limită maximă de 128 de persoane, iar varietatea acestora, de la wine bar-uri la restaurante de tip japonez, permite oricui să găsească unul pe gustul său. Allure of the Seas este împărţit în 7 «cartiere», iar pentru a vedea nava în întregime e nevoie de o zi întreagă. Turiştii nu se vor plictisi plimbându-se de-a lungul vasului, peste 7.000 de opere de artă fiind expuse în fiecare ungher al navei, valoarea totală a colecţiei ridicându-se la câteva milioane de dolari. Cei ce doresc să rămână conectaţi la ceea ce se petrece pe uscat o pot face graţie spoturilor Wi-Fi disponibile de-a lungul vasului. De asemenea, cei ce doresc să ţină legătura cu persoanele aflate acasă o pot face de pe propriul telefon mobil, la tarife de roaming. Premiere istorice pe Allure of the Seas Pentru prima dată în istoria unui vas de croazieră, celebrul lanţ de cafenele Starbucks a deschis o filială la bordul navei Allure of the Seas. De asemenea, cumpărătorii pasionaţi de hainele marca Guess vor putea face cumpărături în primul magazin al acestui brand ce este amplasat pe o navă. Este primul vas ce găzduieşte un carusel într-un parc de distracţii, iar pentru cei mai curajoşi există un bar construit în întregime din gheaţă. Cei care doresc să scape de soare şi căldură în acest local vor fi nevoiţi să se îmbrace gros: temperatura nu este niciodată mai ridicată de -8 grade Celsius! Dacă vreţi să faceţi mişcare, aveţi la dispoziţie două ziduri pentru căţărări, o tiroliană, terenuri de baschet şi volei, un teren de golf de 9 găuri pentru cei ce preferă activitatea fizică mai puţin intensă. Pasionaţii de jogging îşi pot practica fără probleme sportul preferat pe vas, având la dispoziţie o pistă de alergare ce măsoară 700 de metri. De asemenea, sala de fitness oferă toate condiţiile necesare pentru a te menţine în formă în timpul vacanţei. Dacă tot ce doriţi este o plimbare relaxantă, aveţi la dispoziţie parcul central, ce găzduieşte 12.175 de plante şi de copaci din întreaga lume. Acesta măsoară 100 de metri în lungime şi 19 metri în lăţime şi include zone destinate celor ce doresc să se relaxeze citind o carte, o masă de şah supradimensionată, dar şi o grădină în care sunt expuse sculpturi ale artiştilor din întreaga lume. Pentru cei curioşi, un specialist în horticultură poate oferi explicaţii despre flora regăsită în parc. Pe lângă cele 4 piscine dedicate înotului, mai există 2 piscine speciale, denumite SurfRider, în care pasionaţii pot practica surfingul graţie maşinilor de generat valuri artificiale. În total, pe vas se găsesc 11 piscine (atât cu apă dulce, cât şi cu apă sărată) şi 10 jacuzzi-uri, acestea din urmă oferind o privelişte uimitoare spre ocean. Aqua Theater este principalul amfiteatru unde au spectacole de acrobaţii acvatice, concerte şi chiar cursuri de scufundări. Scena acestui amfiteatru poate fi ridicată pentru concerte şi coborâtă, oferind acces la piscina de 5.4 metri adâncime pentru demonstraţiile acvatice şi acrobaţiile ce au loc în timpul spectacolului Oceanaria. Pasagerii aflaţi la bordul Allure of the Seas mai pot urmări Chicago, celebrul musical ce a făcut furori pe Broadway. Pentru pasionaţii de comedie există la bord un club dedicat, în care are loc un spectacol de tip stand-up, iar cei ce gustă muzica jazz au parte de un club în care artişti ai genului cântă live. Copiii au parte de multe zone de distracţie, printre care un parc acvatic, iar personajele din animaţiile Dreamworks, printre care Shrek, Fiona, Kung Fu Panda sau pinguinii din Madagascar, se plimbă pe vas, organizează parade şi momente speciale, fiind extrem de prietenoase cu cei ce doresc să facă o poză. Toate aceste activităţi sunt utile şi dacă nu aveţi copii; CEO-ul Royal Caribbean explică: "Am introdus multe opţiuni distractive pentru copii ca să facem mai plăcută experienţa pe vas a celor ce nu sunt părinţi. Cu cât distrăm copiii mai bine, cu atât e mai probabil ca aceştia să stea în zona ce le-a fost alocată, fără a deranja experienţa altor persoane". Oraşe istorice şi insule private, accesibile doar cu vasul de croazieră Compania Royal Caribbean a decis să le ofere celor 5.400 de pasageri o experienţă unică, dar totodată sigură în Jamaica. Această ţară se confruntă cu una dintre cele mai ridicate rate ale criminalităţii din întreaga lume, iar operatorul de turism nu a dorit să pună în pericol siguranţa pasagerilor. Acesta este motivul pentru care compania a decis să investească peste 200 de milioane de dolari în oraşul Falmouth. O aşezare istorică, fondată în 1769, Falmouth a fost ani buni un centru al comerţului cu zahăr. Localnicii se mândresc şi azi cu faptul că oraşul lor a avut reţea de alimentare cu apă curentă înaintea New York-ului! Oraşul Falmouth găzduieşte astăzi aproximativ 10.000 de locuitori. Acest micuţ oraş jamaican i-a dat lumii pe Usain Bolt şi pe Ben Johnson, doi dintre cei mai buni alergători ai planetei, premiaţi în repetate rânduri la Olimpiade. Pentru că portul istoric al oraşului nu putea gestiona nave de dimensiunile Allure of the Seas, Royal Caribbean a construit un port ultramodern. Inginerii au fost nevoiţi să construiască o insulă artificială, pentru a nu distruge clădirile istorice aflate pe ţărm. Compania a investit în renovarea unor case din secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea, dar şi în amenajarea unor restaurante tematice, a unor galerii comerciale de lux (cea mai mare fiind construită în 1894) şi a unor zone de concerte. Bisericile construite în 1795 şi 1844 constituie importante puncte de atracţie pentru turişti. Pentru a recrea atmosfera vremii în care portul era un oraş bogat graţie vânzării de rom şi zahăr, străzile istorice sunt populate de localnici îmbrăcaţi în costume de epocă. Deşi unii critici susţin că astfel de porturi modernizate şi făcute sigure pentru turişti nu reflectă caracterul local, reprezentanţii companiei argumentează că istoria oraşului este respectată şi prezentată în mod autentic, în acelaşi timp permiţându-le turiştilor să se relaxeze şi să se bucure de experienţa locală fără a se teme de posibilele întâmplări negative. Moda oraşelor private ce sunt construite sau renovate de liniile de croazieră a început în 1977, când Norwegian Cruise Line a achiziţionat Great Stirrup Cay, o micuţă insulă componentă a insulelor Bahamas, transformând-o într-o insulă privată accesibilă exclusiv pasagerilor săi. Royal Caribbean deţine şi astfel de zone private în Bahamas şi Haiti, dar prin investiţiile făcute în Falmouth a reuşit să readucă la viaţă un oraş istoric, cu puncte de interes turistic autentic. Vasele de croazieră - destinate celor ce caută relaxare, nu aventură O parte a pasionaţilor de călătorii susţine că vasele de croazieră nu oferă elemente esenţiale ale unei călătorii, cum ar fi descoperirea unei culturi noi, ci reprezintă doar un oraş-mall plutitor. Aceştia argumentează că o experienţă lipsită de orice pericol, în care totul este planificat, fără a lăsa loc unui element surpriză, reprezintă o experienţă artificială şi lipsită de conţinut. Ei ţin cont şi de faptul că, în general, timpul alocat concediilor este limitat şi îl exploatează cât mai mult. Din punctul lor de vedere, o vacanţă trebuie să fie mai mult activă decât relaxantă. De cealaltă parte, adepţii sejururilor susţin că vacanţele nu înseamnă doar descoperire, ci şi relaxare. Persoanele ce apreciază vasele de croazieră susţin că o astfel de călătorie permite atât explorarea unor zone inaccesibile altfel, cât şi confortul ce nu ar putea fi obţinut într-un alt tip de călătorie. De asemenea, aceştia spun că varietatea de activităţi culturale, sportive şi culinare, cât şi numărul mare de călători şi angajaţi din întreaga lume permite accesul la alte culturi şi o ieşire din rutina obişnuită fără expunerea la riscuri la care se supun turiştii cu spirit de aventură. Indiferent de tipul de vacanţă pe care îl preferăm, nu avem cum să rămânem impasibili la Allure of the Seas, gigantul în valoare de 1.4 miliarde de dolari.

Citeste mai mult >>

Transportul "verde" al viitorului

Toate indiciile şi tendinţele promit un transport al viitorului, fară doar şi poate, verde. Totuşi, acest lucru nu înseamnă, neapărat, că vom conduce, cu toţii, plictisitoare şi banale autoturisme hibride. De la maşini electrice cu bizare caroserii din solzi fotovoltaici, care îşi schimbă poziţia spre a capta energia solară, până la biciclete care adună energia descărcată prin mişcarea lor pentru a o direcţiona către alimentarea transportului public, transportul de mâine vizează sistarea definitivă a întrebuinţării combustibililor fosili, exploatarea masivă a computerelor în asigurarea controlului vehiculelor şi inventarea unor designuri creative şi cât mai compacte. Robotul care îţi pedalează bicicleta Vrei să te plimbi cu bicicleta, prietenoasă, prin definiţie, cu mediul, să te bucuri de briza placută care îţi despleteşte părul şi să vizitezi împrejurimile, dar eşti prea obosit sau prea leneş ca să pedalezi tu însuţi dispozitivul cu două roţi? Atunci, s-ar putea să vrei să investeşti în propriul robot ciclist, un partener de încredere în sarcina căruia să laşi responsabilitatea, uneori nu foarte plăcută, a pedalatului. Joules, pe numele său, ţi-ar putea fi companionul mecanizat permanent, aflat pe şaua din spate a bicicletei-tandem cu care vine la pachet, prestând toată munca, în timp ce tu, mândru posesor, eşti transportat şi te bucuri de privelişte şi de senzaţie. Bicicleta şi robotul cântăresc, împreună, aproximativ 90 de kilograme, ceea ce face drumeţia una cu gabarit serios, dar conceptul rămâne unul intrigant şi interesant, chiar dacă încurajează, indirect, lipsa activităţilor sportive. Trenul rutier wireless Toţi acei şoferi care încearcă să execute orice fel de acţiune de natură să îi distragă în timp ce îşi conduc autovehiculele, cum ar fi să se machieze, să vorbească la telefon, să îşi verifice e-mail-urile, să scrie sms-uri şi să facă, în general, diverse lucruri cu mâinile aflându-se la volan, vor putea desfăşura toate aceste activităţi în deplină siguranţă, după ce programul SARTRE ( Trenuri Rutiere Sigure pentru Mediu) al Uniunii Europene va fi aplicat pe autostrăzile bătrânului continent. SARTRE este un sistem de încolonare wireless, care le permite şoferilor aflaţi în autoturisme să se alăture unui convoi de maşini, controlate de un autovehicul fruntaş", pilotat de un şofer profesionist. Tot ce trebuie să faci este să îi comunici şoferului, prin semnal GPS, intenţia de a te anexa trenului" de maşini, să te aşezi în spatele coloanei şi să te relaxezi în timp ce maşina în care te afli urmează, în mod automat, grupul. Atunci când te apropii de destinaţia dorită, îi semnalizezi şoferului să îţi elibereze autoturismul din convoi şi îi reiei comanda. Detaliile sunt sporadice momentan, dar se pare că acest concept va apărea destul de curând pe drumurile europene. Cale ferată monoşină alimentată de puterea muşchilor umani Cu siguranţă mulţi dintre pietonii aflaţi la oraş îşi doresc o modalitate de a evita haosul din trafic şi aglomeraţia, încât să poată parcurge şi traversa în siguranţă oraşele, fără a îşi face griji şi a risca să fie loviţi de maşini. Această dorinţă ar putea deveni realitate într-o bună zi, dacă proiecte conceptuale precum Schweeb, o cale ferată monoşină acţionată de muşchi umani, va prinde contur la nivel mondial. În prezent doar un fel de montagne-rousse al unui parc de amuzament din Noua Zeelandă, această monoşină cu cabine puse în mişcare prin pedalare constă într-un lung şir de capsule individuale atârnânde, ce pot atinge viteze de până la 50 de kilometri pe oră, fără ca utilizatorul uman să depună prea mult efort punându-le în mişcare. Vehiculul conceptual autonom Pentru cei încântaţi de ideea posedării unui vehicul personal, dar care nu găsesc plăcerea condusului, Atnmbl - prescurtarea de la "Autonomobil" - ar putea fi forma ideală de transport fără griji. Cu spaţiu cât să găzduiască şapte pasageri în habitaclu şi cu pereţi laterali transparenţi, dar fără volan, schimbător, pedale sau alte resorturi de control, acest vehicul care ştie să se parcheze singur şi să se autopiloteze încurajează conversaţia şi interacţiunea între ocupanţii săi şi concentrarea, mai degrabă, asupra peisajelor şi a împrejurimii, decât asupra navigării. Proiectanţii săi estimează că Atnmbl ar putea deveni realitate înainte de 2040. Maşina Solară de Lux cu Solzi Cu un fizic impresionant, asemănător, la prima vedere, cu cel al altor vehicule electrice futuriste concenptuale, BMW Lovos dispune de o caracteristică într-adevăr unică: are solzi. Solzi solari, fotovoltaici mai exact, care funcţionează atât ca producători de energie, cât şi ca frâne ce acţionează, printr-un efect de tip paraşută, opunându-se curenţilor de aer frontali şi reducând viteza vehiculului. Creat de Anne Forschner, absolventă a Universităţii Pforzheim din Germania, acest concept ar putea să nu fie cel mai realistic şi practic vehicul electric proiectat vreodată, dar are, cu siguranţă, un aspect unic şi aduce în atenţie premise cel puţin interesante. Autoturism modificat, pe şenile, pentru zăpadă şi gheaţă Numai şenilele, o suspensie bine întărită şi un motor supraalimentat îi permit lui Subaru Trax STI să ajungă acolo unde niciun alt autoturism nu ar putea vreodată: off-road, pe gheaţă şi pe zăpadă. Maşina modificată şi-a inceput existenţa ca Subaru Impreza WRX STI. Apoi, pilotul american de raliu Ken Block a transformat-o în Trax STI, care este, probabil, singurul vehicul de acest fel din lume. Şenilele, suspensile întărite şi garda ridicată îi permit vehiculului să se deplaseze fără efort atât pe zăpadă cât şi pe gheaţă. Modificările aduse maşinii au fost preparate de Vermont SportsCar: cei ce aici au asamblat şenilele în locul roţilor, amortizoare de raliu, frâne hidraulice şi un motor STI turbo supra-alimentat. Patru autoturisme cu emisii zero de la Renault În timp ce producătorii de maşini americani încă dezbat avantajele şi dezavantajele construirii şi comercializării de vehicule intergral electrice, francezii de la Renault nu mai stau deloc pe gânduri, debutând deja cu patru maşini în întregime electrice la Show-ul Automobilistic de la Frakfurt, din 2009. Linia include o mică maşină urbană, de două persoane, o autoutilitară uşoară pentru şoferi profesionişti, o maşină de familie de tip SUV şi o maşină de orş" de cinci pasageri. Toate cele patru automobile au fost anunţate ca disponibile spre achiziţionare începând cu acest an. Bicicleta pliabilă ultra-compactă Ce poate fi mai prietenos cu mediul - exceptând, probabil, mersul pe propriile picioare - decât plimbarea cu o bicicletă pe străzile orasului? Pentru cei care locuiesc la o distanţă un pic prea mare faţă de locul de muncă, ori stau în apartamente mici, bicicletele ar însemna transportul ideal dacă s-ar putea micşora suficient încât să poată fi urcate, fără efort şi fără spaţiu ocupat, în trenuri ori depozitate într-un dulap. Iată incredibila Contortionist, o bicicletă pliabilă, care se răsuceşte din toate încheieturile pentru a deveni nu mai mare de 65 de centimetri, exact cât circumferinţa uneia dintre roţile sale, în doar 20 de secunde. Odată împachetată, bicicleta poate fi trasă cu uşurinţă pe stradă de unul dintre mânere. Maşini electrice robotizate înşirate Întocmai asemenea cărucioarelor de cumpărături de la supermarketuri, vehiculele electrice ataşate vor putea fi închiriate în marile centre urbane şi apoi returnate centrelor pentru reîncărcare. CityCars vor ocupa foarte puţin spaţiu, oferind locuri pentru doi pasageri şi o cantitate minimă de bagaje, putându-se îngrămădi în cele mai strâmte locuri de parcare. Creat de cercetătorii Institutului Tehnologic Massachussetts, concentul CityCar ar putea ajunge pe strazile oraşelor americane mai devreme decât se aşteaptă mulţi, General Motos lucrând în prezent la un prototip. CoolRider, alternativa sportiva la Segway CoolRider este un dispozitiv destul de puţin complicat: se rezumă la un motor ataşat unei roţi, din care porneşte o manetă lungă, pentru stabilirea direcţiei. I se poate ataşa o platformă inclusă în pachetul standard, pentru a fi întrebuinţat ca un scooter, sau poate fi folosit stând în picioare, ca pe role sau pe skateboard. Acumulatorii reîncărcabili permit o autonomie a aparatului de aproximativ o oră după fiecare încărcare. Viteza maximă atinsă este de numai 20 de kilometri pe oră, viteză apropiată de cea cu care se deplasează un Segway, mult mai voluminos însă şi cu un aer mai puţin sportiv. De asemenea, CoolRider costă cam un sfert din preţul unui Segway, aproximativ 1.250 de dolari. Singurul pericol, dincolo de acumularea în greutate din cauza lipsei de mişcare, este poziţionarea mânerului: are un aspect "cool", dar predispune la accidentări. Bicicletele de închiriat care generează energie pentru autobuzele hibride Cicliştii produc o mare cantitate de energie cinetică în timp ce pedalează, iar această energie ar putea, foarte bine, să fie recoltată şi folosită. Un concept, care vizează bicicletele de închiriat, s-ar concentra fix asupra acestui lucru. Inginerul Chiyu Chen a creat sistemul de biciclete "Hybrid", care le permite cicliştilor să câştige credite atunci când merg cu bicicletele, pe care le pot consuma apoi, în folosirea altor mijloace de transport la care apelează. Este un început timid, care încurajează însă viitoare îndrăzneţe mijloace de canalizare a energiei produse de biciclete în sistemele electrice ale transportului public urban. Bicicleta computerizată şi securizată Nu poate fi furată, graţie unui cititor de amprente care îi permite numai posesorului să o folosească. De asemenea, cauciucurile nu i se vor dezumfla niciodată, iar o baterie alimentată fotovoltaic va asigura energie pentru asistarea mersului în amontele unor pante. Per ansamblu, această bicicletă cu aspect clar futurist, proiectată de ciclistul olimpic Chris Boardman, înlătură foarte multe din pretextele pe care le folosesc oamenii ca să nu isi achizitioneze o bicicletă, însă preţul ei se anunţă destul de piperat, 4.000 de dolari. Este în prezent numai un concept, iar Boardman se aşteaptă să mai treacă vreo 20 de ani până să poată fi disponibilă comercial.

Citeste mai mult >>

"Masina Google" – automobilul viitorului

Google a devenit un simbol al solutiilor inovatoare, iar acum, o echipa de designeri , deja implicata intr-un proiect anterior al Google, lucreaza la realizarea unei masini revolutionare. Mike si Maaike, cei doi proiectanti care au creat, pentru Google, telefonul G1, ce folosea noul software Android, au “atacat” deja problema modului in care ar trebui sa arate si sa functioneze automobilul viitorului. Masina imaginata de ei este un vehicul electric, cu usi de sticla, fara volan, fara pedala de frana si… fara sofer. Adica un vehicul care se conduce singur, un vehicul autonom, de unde si numele lui: ATNMBL. Chemata prin telefon, masina ar urma sa soseasca la usa clientului; acesta se urca, este intrebat unde vrea sa mearga (de “vocea” unui robot) si este dus la destinatie fara ca el sa trebuiasca sa faca vreun efort pentru asta. Despovarat de nevoia de a conduce, omul se poate bucura de placerea calatoriei, de privelisti, de conversatia cu alti pasageri. Masina imaginata de cei doi designeri pentru Google nu ar fi doar un vehicul care sa ne duca de colo-colo, ci un spatiu dedicat relaxarii si socializarii.

Citeste mai mult >>

Avionul de luptă al viitorului, fără pilot, a efectuat primul zbor

X-47B, avionul de atac fără pilot construit de compania americană Northrop Grumman, a efectuat primul zbor. Premiera istorică inaugurează era avioanelor de luptă ce nu necesită piloţi. X-47B este o aeronavă fără pilot proiectată pentru luptă ce este special adaptată pentru portavioane. Aeronavele de tip UCAV (unmanned combat air vehicle) sunt considerate de marina americană drept aeronavele viitorului. X-47B va putea acoperi o distanţă de 2400 de kilometri, putând purta bombe de până la 2 tone. De asemenea, se preconizează că va putea zbura la peste 10 kilometri, având capacitatea de a sta 2 ore deasupra unei ţinte situate la peste 1600 km de portavion. Aeronava va îndeplini 3 misiuni: supraveghere şi recunoaştere, distrugerea sistemelor de apărare antiaeriană ale adversarilor şi bombardarea poziţiilor adverse. Acest prim zbor reuşit de X-47B deschide calea spre adoptarea pe scară largă a aeronavelor de luptă fără pilot de către Forţele Navale ale SUA. Momentan, armata SUA foloseşte drone (UAV) în războiul din Afghanistan, dar acele aeronave nu sunt proiectate pentru luptă aeriană, ci pentru recunoaştere. Acestea pot fi echipate cu rachete, însă nu au autonomia unei aeronave special proiectate pentru luptă. X-47B este mult mai rapid decât dronele de tip Predator şi Reaper, folosite de armata SUA în Afghanistan. Zborul a durat 29 de minute şi a colectat date ce vor contribui la îmbunătăţirea sistemelor de navigaţie. "Acest prim zbor reprezintă o infuzie de încredere. Ne oferă avântul necesar pentru a demonstra că acest sistem unic, dezvoltat în premieră, nu poate doar să zboare, ci să se integreze uşor cu operaţiunile unui portavion", a declarat managerul programului de aeronave fără pilot din cadrul US Navy. Dacă acest tip de aeronave vor demonstra că pot ateriza şi decola fără dificultăţi de pe un portavion, au şanse mari să intre în arsenalul US Navy până la sfârşitul acestui deceniu. Primul test pe un portavion urmează să fie efectuat în 2013. Pe lângă faptul că vieţile soldaţilor americani nu vor mai fi puse în pericol, aeronavele fără pilot oferă şi alte avantaje. Cel mai important este faptul că UCAV-urile vor putea zbura pe distanţe mai lungi decât avioanele de vânătoare F/A-18, iar acest lucru ar permite portavioanelor să se poziţioneze la distanţe mai mari de ţărm, ceea ce ar reduce riscul ca preţioasele vase să fie atacate. China a dezvoltat în ultima perioadă DF-21D, prima rachetă balistică anti-portavion din istorie. Aceasta poate pune în pericol superioritatea SUA în zona Pacificului, areal în care China emite din ce în ce mai multe pretenţii.

Citeste mai mult >>

RMS Aquitania

RMS Aquitania a fost un pachebot al companiei Cunard Line, construit de John Brown and Company, lângă Clydebank, Scoţia. A fost lansată la 21 aprilie, 1913 iar călătoria inaugurală spre New York a avut loc la 30 mai, 1914. Aquitania a fost a treia din seria de supernave ale companiei Cunard, alături de RMS Lusitania şi RMS Mauretania. A fost de asemenea ultima navă cu patru coşuri. Cunoscută ca fiind una dintre cele mai atractive nave ale vremii sale, şi-a căpătat numele de "navă-frumuseţe". În cei 36 de ani petrecuţi în serviciu, Aquitania a supravieţuit serviciului militar în ambele războaie. Recordul Aquitaniei de cea mai longevivă navă de pasageri a dăinuit până în 2004 când o altă navă Cunard, Queen Elizabeth 2 a devenit cea mai longevivă navă de pasageri (40 de ani).Originile navei Aquitania se găsesc în rivalitatea dintre Cunard Line şi White Star Line, principalele companii de transport maritim de pasageri ale Marii Britanii. Navele companiei White Star, RMS Olympic şi RMS Titanic erau mai mari decât cele ale companiei Cunard Lusitania şi Mauretania cu 15.000 de tone. Duetul companiei Cunard erau mai rapide decât cele ale companiei White Star, pe când acestea erau cunoscute ca fiind mai luxoase. Cunard avea nevoie de încă o navă pentru cursele transatlantice săptămânale care să fie mai mare, mai luxoasă dar mai lentă decât Lusitania şi Mauretania.

Citeste mai mult >>

RMS Baltic

RMS Baltic a fost un vapor de linie al companiei White Star, care a navigat între anii 1904 şi 1933. Ea a fost cea mai mare navă din lume până în 1905, deoarece avea o greutate de 23,876 tone brute. Balticul a fost al treilea vas dintr-un ,,cvartet" de nave cu o greutate de peste 20 000 de tone, acestea fiind în Celtic, Cedric şi Adriatic. Ea a fost lansată la apă la 21 noiembrie 1903 de către Harland and Wolf la Belfast, la Belfast şi a plecat de la Liverpool spre New York, cu căpitanul Edward Smith la comandă. La data de 23 ianuarie 1909, a salvat supravieţuitorii unei coliziuni în ceaţă dintre RMS Republic şi SS Florida în largul coastei de nord-est a SUA. Pe data de 14 aprilie 1912, Baltic a trimis un mesaj de avertizare vasului RMS Titanic, sfat neascultat de căpitanul de pe Titanic: Vaporul grec Athenia raportează aisberguri întâlnite în cantităţi mari de gheaţă la 41 ° 51' latitudine N şi 49 ° 52' longitudine V. Vă doresc vouă şi Titanicului mult succes. Căpitanul. Fişier:Http://www.ships.cathyhatfield.com/images/Baltic.jpg

Citeste mai mult >>

RMS Mauretania

RMS Mauretania, nava-soră cu Lusitania a fost un pachebot construit de Swan, Hunter & Wigham Richardson în Wallsend, Anglia şi lansată la 20 septembrie, 1906. La vremea respectivă era cel mai mare şi mai rapid vas din lume. Motoarele ei cu turbine pe aburi au fost un element revoluţionar în construcţia de pacheboturi. Mauretania a devenit un favorit în rândul pasagerilor, datorită luxului, vitezei şi siguranţei. Numele navei a fost luat după Mauretania, o provincie romană de pe coasta nord-estică a Africii. Aceeaşi nomenclatură a fost aplicată şi navei-soră Lusitania, denumită după provincia romană care astăzi este Portugalia.În 1897, pachebotul german Kaiser Wilhelm der Große a devenit cel mai mare şi mai rapid vas din lume. Cu o viteză de 22 de noduri (41 km/h), a luat Panglica Albastră de la navele Cunard, Campania şi Lucania. În faţa acestor ameninţări, Cunard Line a fost determinată să recapete prestigiul curselor transatlantice nu numai companiei ci şi Marii Britanii. În 1903, Cunard Line şi Guvernul Britanic au ajuns la un acord pentru construcţia a două supernave, Lusitania şi Mauretania, care să aibă o viteză nu mai mică de 24 de noduri. Pentru construcţia acestor nave au fost alocate 2.600.000 de lire sterline (banii vremii). În 1906, Mauretania a fost lansată de către ducesa de Roxburghe. A plecat din Liverpool în călătoria inaugurală la 16 noiembrie, 1907 sub comanda lui John Pritchard iar mai tarziu în acea lună a stabilit recordul pentru cea mai rapidă traversare estică a Atlanticului, cu o viteză medie de 23,69 de noduri (43,86 km/h). În septembrie 1909, Mauretania a câştigat Panglica Albastră pentru cea mai rapidă traversare vestică - un record care va dăinui timp de aproape 20 de ani. În decembrie 1910, Mauretania s-a desprins din legăturile ei de pe râul Mersey şi a fost avariată, necesitând anularea cursei de Crăciun spre New York. Locul Mauretaniei în această călătorie a fost luat de Lusitania.

Citeste mai mult >>

RMS Olympic

RMS Olympic (sau SS Olympic) a fost prima din grupa de trei mari nave ale companiei White Star Line, care a inclus Titanic si Britannic. Spre deosebire de surorile ei, Olympic a avut o carieră lungă şi glorioasă (1911-1935) şi a fost singura care nu s-a scufundat.Bruce Ismay, patronul companiei White Star Line, şi Lord Pirrie, patronul şantierului naval Harland and Wolff din Belfast, au proiectat o nouă clasă de vase "olimpice" care să le depăşească pe cele ale companiei rivale Cunard, RMS Lusitania şi RMS Mauretania în dimensiune şi lux, dar nu şi în viteză. Olympic a fost construit primul, urmat de Titanic şi Britannic. Construcţia navei a început în 1908 şi a fost lansată în 1910. Pentru lansarea ei, care a avut loc în data de 20 octombrie 1910, chila sa a fost vopsită în alb din motive fotografice. Chila ei a fost revopsită după lansare. Călătoria sa inaugurală a avut loc pe data de 14 iunie 1911. În timpul acestei calatorii, Thomas Andrews, constructorul şef al şantierului naval, a fost prezent la bord. Nava avea o lungime de 268 de metri şi o lăţime de 28 de metri. Putea să atingă o viteză maximă de 43 de km/h având o putere de 50.000 de CP. Tonajul sâu era de 45.324 de tone. Olympic-ul consuma 650 de tone de cârbune pe zi, în comparaţie cu 1000 de tone consumate de Lusitania si Mauretania.

Citeste mai mult >>

RMS Titanic

RMS Titanic a fost cel mai mare pachebot din lume când a plecat în călătoria sa inaugurală din Southampton, Anglia cu destinaţia New York, pe 10 aprilie 1912. La trei zile de la plecare, la ora 23:40 în data de 14 aprilie 1912, s-a ciocnit cu un aisberg şi s-a scufundat la ora 2:20 în dimineaţa următoare, în urma căreia şi-au pierdut viaţa 1.517 persoane din 2223 în una din cele mai cumplite dezastre maritime pe timp de pace din istorie. Un pachebot din clasa Olympic, RMS Titanic a fost deţinută de White Star Line şi construită la şantierele Harland and Wolff din Belfast. A plecat spre New York cu 2.227 de oameni la bord. Numărul mare de victime a fost cauzat, în parte, de faptul că deşi îndeplinea normele vremii, nava avea bărci de salvare suficiente pentru numai 1.178 de persoane. Un număr mare de bărbaţi au murit datorită protocolului "femeile şi copii întâi" care a fost urmat. Titanic a fost proiectat de unii din cei mai experimentaţi ingineri şi a folosit unele dintre cele mai avansate tehnologii ale vremii. A fost un mare şoc pentru lumea întreagă faptul că, în ciuda măsurilor de siguranţă superioare, Titanicul s-a scufundat şi, faptul că s-a scufundat în timpul călătoriei inaugurale, au oferit o notă ironică asupra tragediei. Nebunia din media legata de faimoasele victime ale Titanicului, legendele despre scufundare, schimbările efectuate în legislaţia maritimă şi descoperirea epavei au contribuit la interesul publicului larg.

Citeste mai mult >>

Iolă

O iolă (din olandeză Jol) este un braţ două ambarcaţiuni cu vele similar cu un sloop sau taietor , dar cu un catarg suplimentar ( mizzenmast sau mizzen catarg ) situate bine pupa a catargului principal, de multe ori chiar pe tronsonului , în special din pupa cârmei mesaj . (O navă cu mizzenmast situat în faţa rudderpost se numeşte ketch Vezi discuţia mai departe de mai jos..) O mizzen navigheze (mai mici decât mainsail ) este arborat pe catarg mizzen. Iolă a fost iniţial dezvoltat ca o platformă pentru comercial bărci de pescuit , un bun exemplu al acestei fiind iolă Salcombe (o mică barcă de pescuit tradiţional construit în Devon ). În zilele sale de glorie, instalatii a fost deosebit de populare cu o singura mana marinari, cum ar fi circumnavigators Harry PIDGEON şi Francis Chichester . Acest lucru sa datorat capacităţii unui iolă care urmează să fie tuns pentru a naviga fără aportul cârmei. Moderne de auto-guvernare şi ajutoare de navigare au făcut acest lucru mai puţin importante, şi, în general, iolă a căzut din favoarea. În anii 1950 şi '60 au fost dezvoltate pentru yawls Ocean Racing pentru a profita de regula dezavantajarea care nu le-a penaliza pentru care arborează un staysail mizzen, care pe curse lungi ocean, de multe ori în jos eoliene, au fost un mare avantaj, cel mai bun exemplu în acest sens fiind Olin Stephens " Finisterre .

Citeste mai mult >>

Vinta

Vinta (la nivel local cunoscut sub numele de ALPM-ALPM sau sakayan) este o barcă tradiţională găsite în Filipine, insula Mindanao . Aceste barci sunt făcute de către Bajau şi Moros captuseala din Arhipelagul Sulu . Ea are o vela cu culori asortate verticale care reprezinta cultura colorate şi istoria comunităţii musulmane. Aceste barci sunt folosite pentru inter-insulă de transport de persoane şi bunuri. Zamboanga oraşului este cunoscut pentru aceste nave. Vinta este, de asemenea, numele unui dans Moro, care comemoreaza migraţia filipinezii în arhipelag. În dans, dansatori imitând mişcările vinta (navă) de echilibrare periculos pe partea de sus de stalpi. Şcoli PAREF în Filipine au adoptat vinta ca simbol lor.

Citeste mai mult >>

Uru (barca)

Uru, sau "Big barca", se face in Beypore , un sat din sud Calicut , Kerala , în sud-vestul Indiei . Un tânăr de barca de construire de metri pot fi găsite în apropierea portului Beypore. Acestea au fost utilizate de către arabi şi de grecii din cele mai vechi timpuri ca navele de tranzacţionare, şi chiar şi acum, Uru s fie fabricate şi exportate în ţările arabe din Beypore. Este construita din mai multe tipuri de lemn, principalul fiind din lemn de tec . Teak a fost luat de la Nilambur pădurile din vremurile de demult, dar acum importate din Malaezia din lemn de tec este utilizat. Nave Beypore erau de obicei în jurul valorii de 300 de tone şi, uneori, 600 tone. Metode de astăzi de fabricaţie sunt uşor diferite - Unghiile sunt folosite. "Keel" este prima parte a unei dhow care urmează să fie făcute. A doua fază de lucru este concentrat pe al doilea strat de dhow din partea de jos denumită "ganel". Cuie de fier şi cupru sunt utilizate pentru a pastra lemn împreună. Completarea lacunelor folosind bumbac de calitate este următoarea fază obositoare de lucru. Este un proces foarte consumatoare de timp care trebuie să se facă cu grijă absolută. Making of "chukkan" este a treia parte a constructiei. "Chukkan" începe de la chila în sine şi înălţimea sa ar fi înălţimea reală a dhow. "Chukkan 'oferă controlul total al navei. Apoi, partea interioară a "punte" dhow şi, în cele din urmă "aruthi" se face. Procesul de fabricaţie este completată cu legarea de "mat" vela (Paya) la catarg (chamaram).

Citeste mai mult >>

Thames navigatie barja

Un şlep navigatie Tamisei a fost un tip de comercial vele comune pe râul Tamisa din Londra, în secolul al 19-lea. Barje cu fundul plat au fost perfect adaptate la estuarul Tamisei , cu apele sale de mică adâncime şi râuri înguste. Şlepuri, de asemenea, tranzacţionate mult mai departe, la nord de Anglia , Coasta de Sud şi chiar pentru a continentale porturile europene. Cargo variat enorm: cărămizi , noroi , fân , gunoi , nisip , cărbune şi cereale , de exemplu. Datorită eficienţei uneltelor de un şlep Tamisa, un echipaj de doar două suficientă pentru cele mai multe călătorii, deşi după standardele de azi ar fi fost de muncă fizică grea uneori. Marea majoritate a barje au fost din lemn decojite (deşi un număr semnificativ au fost, de asemenea, construit în oţel ), între 80 şi 90 de picioare (25 la 30 m) lungime, cu un fascicul de aproximativ 20 de picioare (6 m). Forma corpului a fost la fel distinctiv ca amator lor, fiind fund plat, cu un grad de fler pentru părţi şi plumb se termină. Pupa a fost o pupa , forma o secţiune printr-un pahar de şampanie, pe care era atârnată o carma mare. Coca a fost în principal o ţineţi cu doua zone de locuit mici, în prova şi pupa, iar accesul a fost prin intermediul a două Lucarne mari, mai mici înainte de catarg principală şi o deschidere mult mai mare în spatele. Ei au fost, de obicei, spritsail falsificat pe două catarge . Cele mai multe au avut un gabier de mai sus imens mainsail şi o mare pânză principală a trinchetului . Mizzen a fost un stalp mult mai mică pe care a fost stabilită o vela unic al cărui principal scop a fost de a ajutorului de direcţie atunci când sudurii de prindere. Dispozitivul a permis, de asemenea, o zonă relativ mare naviga pe partea superioară a catargului, pentru a prinde vânt atunci când navele ancorate, cladiri sau copaci blocat vântului pe suprafaţa apei. Sail domenii variate 3000 la 5000 de metri patrati (300 la 500 m²), în funcţie de mărimea de barje. Tipic, atractive ruginiu culoare roşie-a in vele sa datorat pansament impermeabil utilizate pentru a le (în mod tradiţional din ocru roşu, ulei de cod, şi apa de mare). Nici o putere auxiliar a fost folosit iniţial, dar şlepuri multe au fost dotate cu motoare în ani mai târziu. În condiţii bune, şlepuri de navigatie ar putea atinge viteze de peste 12 noduri , şi lor leeboards le-a permis artiştilor interpreţi sau executanţi să fie extrem de eficient Windward. Dispozitivul neobişnuit sprits'l permis orice combinaţie de vele să fie stabilite: chiar gabier pe cont propriu ar putea fi eficiente în anumite condiţii.

Citeste mai mult >>

Sloop-de-razboi

În 18 şi cele mai multe dintre secolele 19, un sloop-de-război a fost o navă de război (de asemenea, cunoscut ca unul dintre escorta tipuri) cu un pachet de arma singur care a efectuat până la optsprezece arme. Deoarece sistemul de rating acoperit toate navele cu 20 de arme şi de mai sus, acest lucru a însemnat că sloop-de-război pe termen cuprins de fapt, toate navele de luptă neevaluate, inclusiv foarte mici arma- brigs şi tăietori . Din punct de vedere tehnic, chiar mai specializate nave bombă şi fireships au fost clasificate ca Sloop-de-război, şi, în practică, acestea au fost de fapt angajaţi în rolul sloop atunci când nu îndeplinirea funcţiilor lor de specialitate. În ani mai târziu, de tip evoluat, în al doilea război mondial s-au specializat Sloop convoi de apărare navelor, cu capacitatea de anti-aeriene şi anti-submarin.

Citeste mai mult >>

Sgoth Niseach

O Sgoth sau Sgoth Niseach este un tip traditional de clincher construit skiff cu o ureche imersiune foraj şi o Lateen naviga stil construit în principal în Ness . Barci au fost utilizate ca bărci de pescuit tradiţionale , în special pentru pescuit linie , în cursul secolului al 19-lea şi până la prima jumătate a secolului al XX-lea. [1] Există mai multe încă în utilizarea activă deţinute de trusturile comunitate care le menţină. Dispozitivul unui Sgoth este neobişnuit în faptul că şantierul este mai lung decât catargul, toate platformei se potriveşte confortabil în barca ca catargul a fost coborât când se lucrează cu linii. Barci au fost lansate pe plajă, atunci când acestea au fost pe linia de plutire au fost încărcate cu balast sub forma de pietre de pe mal, în timpul de pescuit balast piatra va fi înlocuită de captură. În 1994, dimensiunea last full (33 picioare) Sgoth să fie construit, un Sulaire (Gannet) a fost lansat în Stornoway , un documentar numit O Sgoth înregistrate de construcţie a navei de către Ioan Murdo Macleod. Jubileu un 1935 construit trei sferts dimensiunea Sgoth a fost, de asemenea, restaurat în 2005 şi un fel de dimensiuni şi recent restaurat Sgoth Oigh Niseach se bazează în Raasay şi Jubilee. O Sulaire sunt ancorate în Stornoway pentru cea mai mare parte a anului. Bluebird jumătate mijlocii (16ft) Sgoth se bazează în Ness.

Citeste mai mult >>

Scow

O scow, în sensul original, este un fund plat, cu barca , cu un arc bont, adesea utilizate pentru a în vrac pe distanţe de transport de marfă ;. cf. barje . Etimologia al cuvântului este din olandeză schouwe, ceea ce înseamnă o astfel de barcă. Scows navigatie au avantaje semnificative de peste tradiţional adânc chila navele care navighează în care au fost comune în momentul în care scow de navigatie a fost popular. Keelboats, în timp ce foarte stabile şi capabile să în apă deschisă, au fost incapabili de a naviga în golfuri de mică adâncime şi râuri, ceea ce însemna că la navă de marfă pe o keelboat necesar un port adecvat şi facilităţi de andocare, altfel de marfă a trebuit să fie încărcate şi descărcate cu ambarcaţiuni mai mici . Scows cu fundul plat, pe de altă parte, ar putea naviga în apele de mică adâncime, şi ar putea fi chiar beached pentru încărcare şi descărcare; acest lucru le-a facut foarte utile pentru mutarea de marfă din regiunile interioare inaccesibil keelboat la o adâncime mai mare în cazul în care ar putea ajunge la keelboats. Costul de acest avantaj superficial de apă a fost pierderea de starea de navigabilitate a ambarcatiuni cu fund plat scow în apă deschis şi vreme rea. Forma de pe pătrat şi linii simple a unui scow face o alegere populara pentru ambarcatiuni simplu acasă-a construit realizate din placaj . Phil Bolger şi Jim Michalak , de exemplu, au proiectat o serie de scows navigatie mici, iar PD Racer este o creştere clasă de scow navigatie acasă-construit. În general, aceste modele sunt create pentru a minimiza deşeurile atunci când se utilizează standard de 4-picior de 8-picior de coli de placaj. Coca scow este, de asemenea, baza pentru Shantyboat sau, pe Chesapeake, Ark , o cabină houseboat o dată comună pe râuri american. Chivotul a fost folosit ca locuinţă portabile de Chesapeake watermen, care au urmat, de exemplu, scrumbia de Dunăre ruleaza sezonier. A se vedea, de asemenea, barja navighează Tamisa şi Wherry Norfolk , două echivalent britanic scow pahar înalt pentru bere. Barje Tamisa de navigatie, in timp ce utilizat pentru sarcini similare, utilizate în mod semnificativ diferite forme cocă şi tachelaj.

Citeste mai mult >>

Şlep

Un şlep este o cu fundul plat cu barca , construit în principal pentru fluvial şi canal de transport de mărfuri grele. Unele barjele nu sunt autopropulsate şi trebuie să fie tractate de remorchere sau împins de Remorci maritime . Barje Canal, tractate de animale pe un proiect adiacent towpath , a susţinut cu cale ferată de la începutul anilor revoluţiei industriale , dar au fost outcompeted în transportul de mare valoare elemente datorate vitezei mari, costuri care se încadrează, şi flexibilitatea rutelor de transport feroviar .Barje sunt folosite astăzi pentru produse în vrac cu valoare scăzută, deoarece costul de tractiune bunuri de barja este foarte scăzută. Barje sunt, de asemenea, utilizate pentru elemente foarte grele sau voluminoase; un şlep tipic măsuri 195 cu 35 picioare (59,4 m × 10.6 m), şi poate transporta până la 1.500 de tone de marfă. Ca un exemplu, la 26 iunie 2006, un 565 de tone de cracare catalitică unitate de reactor a fost expediat de barja din Portul Tulsa de Catoosa în Oklahoma la o rafinarie din Pascagoula, Mississippi . Obiecte extrem de mari sunt în mod normal expediate în secţiuni şi asamblate la faţa locului, dar de transport maritim o unitate de asamblat a redus costurile şi dependenţa evitate cu privire la munca de construcţie la locul de livrare (care, în acest caz a fost încă în convalescenţă după uraganul Katrina ). A reactorului de 700 de mile (1.100 km) călătoriei, doar aproximativ 40 mile au călătorit pe uscat, din ultimul port la rafinărie. Barje autopropulsate pot fi folosite ca atare atunci când călătoresc în aval sau în amonte în apele liniştite, în care sunt exploatate ca o barjă nealimentat, cu ajutorul unui remorcher, atunci când călătoresc în amonte în apele mai repede. Barjele Canal sunt de obicei realizate pentru canalul special în care vor funcţiona. Barje multe, în primul rând Barje olandeză , care au fost concepute iniţial pentru care transportă încărcături de-a lungul canalelor din Europa, nu mai sunt suficient de mari pentru a concura în această industrie cu nave noi mai mari. Multe din aceste barje au fost renovate şi sunt acum folosite ca un lux Barje hotel care factorii de decizie de vacanţă de-a lungul canalelor care efectuează o dată pe aceeaşi boabe sau cărbune.

Citeste mai mult >>

Punt

Un punt este un fund plat, cu barca cu un pătrat tăiat prova , proiectat pentru utilizarea în mici râuri de apă sau alte puţin adânci Punting se referă la plimbare cu barca intr-un punt.. Pariorul propulsează în general, miza prin împingerea împotriva albia râului cu un stâlp. Un punt nu ar trebui să fie confundată cu o gondola , care este propulsat de un vasla, mai degrabă decât un stâlp. Punts au fost iniţial construite ca bărci de marfă sau platforme pentru vânătoare şi pescuit sportiv , dar în timpurile moderne utilizarea lor este aproape exclusiv limitează la călătorii de agrement. Termenul "punt" a fost, de asemenea utilizat pentru a indica o versiune mai mică a unui tip regional de barca mal lungi de lucru, de exemplu, Galley Punt ofertă. Aceasta derivă din folosirea largă în comunităţile de coastă a denumirii "punt" pentru orice mic clincher-a construit -deschis stem barca de uz general. [1] În Canada, degajarea termen se poate referi, de asemenea, la orice mic fund plat barca cu un arc pătrat tăiat, indiferent de scop, materiale de constructii, sau sursa de propulsie. [2] În Australia, feriboturile cablu sunt denumite în mod obişnuit punts.

Citeste mai mult >>