Glad

Glad a fost voievod (duce) al unei formațiuni statale medievale timpurii localizată pe teritoriul Banatului istoric (teritoriul dintre Tisa, Mureș, Dunăre și Carpați), în prima jumătate a secolului al X-lea.Se presupune că teritoriul bănățean era, până la moartea țarului Simeon I al Bulgariei, în 927, o marcă a țaratului bulgar. Ieșirea voievodatului de sub tutela bulgară s-a produs, probabil cu ajutor cuman, imediat după această dată, pe fondul slăbirii accentuate a influenței Bulgariei în sud-estul european. Voievodatul a fost atacat, după toate probabilitățile înainte de 934, de o expediție a cetelor maghiare, conduse de Zuard, Cadusa (fratele lui Zuard) și Boyta care, într-o primă fază, a cucerit partea nord-vestică a voievodatului. După relatările notarului anonim al regelui maghiar Béla al III-lea în Gesta Hungarorum, Glad s-a opus năvălitorilor pe râul Timiș, într-un loc numit Vadum Arenarum (Vadul nisipurilor), unde armata sa, compusă din bulgari , cumani și români, a fost înfrântă. Refugiat în fortăreața Kevee, (Cuvin; există și opinia după care această fortificație ar fi localizată la nord de Mureș, la Cuvin, Arad), voievodul a fost silit să ceară pace, cedând coaliției de triburi maghiare această cetate. Glad mai stăpânea și cetățile Vrscia (Orșova sau Vârșeț) și Horom (Banatska Palanka). El și urmașii săi au stăpânit în continuare teritoriul bănățean, poate cu excepția colțului nord-vestic și a unei fâșii de-a lungul Tisei, unde urmele arheologice indică o intensă locuire maghiară, încă înainte de mijlocul secolului al X-lea.