Revolta din Noiembrie

Revolta din Noiembrie (1830-1831) - de asemenea cunoscută şi sub numele de Revoluţia Cadeţilor - a fost o rebeliune armată împotriva Imperiului Rus în Polonia, Lituania, Belarus şi Ucraina. Revolta a început pe 29 noiembrie 1830, în Varşovia, când tinerii subofiţeri ai academiei militare a Armatei Imperiale Ruse din oraş s-au răsculat, conduşi de Piotr Wysocki. Curând li s-au alăturat mari segmente ale populaţiei poloneze. În ciuda unor succese locale, revolta a fost, până la urmă, nimicită de o armată rusă superioară numeric, condusă de Ivan Paskevich. Pentru detalii, vezi: Istoria Poloniei (1795-1918). După împărţirile Poloniei, Polonia a încetat sa mai existe ca entitate politică independentă. Cu toate aceste, Războaiele napoleoniene şi participarea poloneză în războaiele împotriva Rusiei şi Austria a dus la crearea Ducatului Varşoviei. Congresul de la Viena a dus la încetarea existenţei statului, precum şi la împărţirea Poloniei între Rusia, Prusia şi Imperiul Austriac. Austro-Ungaria a anexat câteva teritorii în sud, Prusia a preluat controlul asupra Marelui Ducat de la Poznań în vest iar Rusia a căpătat hegemonie asupra asa numitei Regatul Congresului. Iniţial, Regatul Congresului s-a bucurat de o mare autonomie internă şi se supunea în mod indirect faţă de Rusia. Unite cu Rusia printr-o uniune personală, cu ţarul ca rege al Poloniei, moşiile polonez îşi putea alege propriul parlament (Seim) şi guvern, iar regatul a avut propriile sale instanţe, armată şi trezorerie. Deşi, de-a lungul timpului, libertăţile acordate Regatului au fost treptat erodate iar Constituţia a fost treptat neaplicată de către autorităţile ruse. Alexandru I al Rusiei nu a fost niciodată încoronat oficial ca rege al Poloniei (succesorul lui, Nicolae I al Rusiei a fost încoronat rege al Poloniei în mod oficial la 24 mai 1829 în Varşovia). În schimb, în 1815, el l-a numit de facto pe Marele Duce Constantin Pavlovici ca vicerege, fără să ia în considerare Constituţia Regatului Poloniei. Imediat după ce la Congresul de la Viena rezoluţiile au fost semnate, Rusia a încetat să le respecte. În 1819 Alexandru I oprit libertatea presei în Regatul Congresului şi introdusă cenzura. Poliţia secretă rusă ordonată autorizată de Nikolay Nicolaevici Novosiltsev a început persecuţia organizaţiilor secrete poloneze şi în 1821, ţarul a ordonat desfiinţarea francmasoneriei. După 1825, sesiunile poloneze din Sejm erau secrete. În ciuda numeroaselor proteste de diferiţi politicieni polonezi care au sprijinit activ uniune personală, Marele Duce Constantin nu a avut intenţia de a respectarea Constituţia, una dintre cele mai progresiste din Europa la acea vreme. A persecutat organizaţiile poloneze sociale şi patriotice, opoziţia liberală a fracţiunii Kaliszanie, şi i-a înlocuit pe polonezi cu ruşi în funcţiile administrative importante. Deşi era căsătorit cu o poloneză (Joanna Grudzińska), el a fost văzut de obicei ca un inamic al naţiunii poloneze. De asemenea, comanda lui asupra armatei poloneze au dus la conflicte grave în corpul ofiţeresc. Aceste fricţiuni au dus la conspiraţii în întreaga ţară, mai ales în cadrul armatei.