Revolta de pe Bounty

Revolta de pe Bounty a avut loc la bordul navei marinei britanice HMS Bounty la 28 aprilie 1789, şi a fost apoi popularizată şi amintită de mai multe cărţi, filme, cântece populare, dintre care multe au modificat semnificativ evenimentele. Revolta a fost condsuă de Fletcher Christian împotriva ofiţerului comandant, William Bligh. Conform majorităţii relatărilor, marinarii aufost atraşi de perspectiva unei vieţi idilice pe insula Tahiti din Pacific şi au fost indignaţi de presupusa cruzime a căpitanului lor. Optsprezece răsculaţi l-au izgonit pe căpitanul Bligh şi pe majoritatea celor loiali lui pe o ambarcaţiune mică. Răsculaţii s-au stabilit apoi în 1789, unii în Tahiti în 1789 alţii pe insula Pitcairn, împreună cu băştinaşii cu care se împrieteniseră. Vasul Bounty a fost ars pentru a evita detectarea şi a preveni dezertarea. Descendenţii unora dintre răsculaţi încă mai trăiesc pe Pitcairn. După ce Bligh şi echipajul său de 18 oameni au efectuat o călătorie lungă şi plina de evenimente în mica ambarcaţiune, spre Timor în Indiile Orientale Olandeze, el s-a întors în Anglia şi a raportat revolta.Nava Majestăţii Sale (în engleză His Majesty's Ship, HMS) Bounty şi-a început cariera sub numele de vasul carbonifer Bethia, o corabie cu vele relativ mică, construită în 1784 la şantierele navale Blaydes din Hull. Ulterior, ea a fost achiziţionată de Marina Regală în schimbul a 2.600 de lire la 26 mai 1787 (JJ Colledge/D Lyon spun că ar fi fost la 23 mai), recondiţionată şi rebotezată Bounty.[1] Singurele persoane care au comandat-o în perioada când s-a numit Bounty au fost locotenentul William Bligh şi Fletcher Christian, al doilea preluând ilegal comanda prin revoltă. Bligh a fost numit locotenent comandant al navei Bounty la 16 august 1787, la vârsta de 32 de ani, după o carieră în care fusese şi navigator pe vasul HMS Resolution în timpul celei de-a treia călătorii a lui James Cook (1776–1779). Deşi Bligh este frecvent prezentat ca simbol al căpitanilor de vas autoritari, în perioada recentă, această imagine a fost pusă în discuţie. În cartea sa intitulată The Bounty, Caroline Alexander afirmă că Bligh era de fapt indulgent prin comparaţie cu alţi ofiţeri britanici de marină.[2] Bligh a fost numit comandant deoarece era considerat un ofiţer deosebit de capabil şi datorită experienţei sale şi datorită faptului că era obişnuit cu navigarea în acele ape şi cu obiceiurile locale.