Revolta din Münster

Revolta din Münster a fost o încercare a anabaptiştilor radicali de a întemeia o teocraţie în oraşul german Münster. Oraşul a devenit un centru anabaptist între 1534 şi 1535, fiind sub conducere anabaptistă pentru 18 luni — între februarie 1534, când a fost capturată primăria şi Bernhard Knipperdolling instalat ca primar, şi iunie 1535. Melchior Hoffman, cel care a iniţiat botezul adulţilor în Strasbourg în 1530, şi moştenirea sa de anabaptism escatologic a asigurat elementele care au pregătit evenimentele din Münster din 1534-1535. După Războiul ţărănesc, o a doua şi mai hotărâtă încercare de a întemeia o teocraţie a fost făcută la Münster, în Westphalia (1532-1535). Aici anabaptiştii au dobândit o influenţă considerabilă, prin adeziunea lui Bernhard Rothmann, pastorul luteran, şi a câtorva cetăţeni de seamă; liderii lor, Jan Matthys (ortografiat şi sub formele Matthijs, Mathijz, Matthyssen, Mathyszoon), un brutar din Haarlem, şi Jan Bockelson (sau Beukelszoon), un croitor din Leida, nu au întâmpinat dificultăţi mari în a pune stăpânire pe oraş şi a-i înlătura pe magistraţi. Matthys era un adept al lui Melchior Hoffman care, după întemniţarea lui Hoffman la Strasbourg, a câştigat la rându-i numeroşi adepţi în Ţările de Jos, printre care şi pe Bockelson. Bockelson şi Gerard Boekbinder vizitaseră Münsterul şi se întorseseră cu ştirea că Bernhard Rothmann învăţa acolo doctrine similare cu ale lor. Matthys identifică Münsterul cu „Noul Ierusalim” şi, pe 5 ianuarie 1534, un număr de discipoli ai săi au intrat în oraş şi au început botezul adulţilor. Rothmann se pare că a acceptat „’’re’’botezarea” în acea zi, la fel cum o vor face-o, în scurt timp, peste 1000 de adulţi. Pregătiri viguroase au fost făcute apoi nu doar pentru a păstra ceea ce fusese deja obţinut, ci şi pentru a începe, din Münster, cucerirea lumii. Oraşul era asediat de Franz von Waldeck, episcopul său exilat. În aprilie 1534, în Duminica Paştilor, Matthys, care profeţise judecata lui Dumnezeu care urma să vină în acea zi asupra celor răi, a încercat un atac-surpriză cu doar 30 de discipoli, crezându-se a fi un al doilea Ghedeon, dar întreaga sa companie a fost decimată. El însuşi a fost ucis, capul i-a fost tăiat şi înfipt într-un stâlp în văzul întregului oraş, iar organele sale genitale bătute în poarta cetăţii. Bockelson, cunoscut în istorie mai mult sub numele de Ioan de Leida, a fost instalat ca rege. Susţinând a fi succesorul lui David, el a cerut onoruri regale şi putere absolută în „noul Sion”, justificându-şi acţiunile prin autoritatea viziunilor mistice pe care le-ar fi primit. A legalizat poligamia şi el însuşi şi-a luat şaisprezece soţii, una din care el însuşi a decapitat-o apoi în piaţa cetăţii. S-a legiferat de asemenea comuniunea bunurilor. După o rezistenţă dârză, oraşul a fost cucerit de asediatori pe 24 iunie 1535, iar în ianuarie 1536 Bockelson şi unii din discipolii săi mai de seamă, după ce au fost torturaţi, au fost executaţi în piaţă. Cadavrele le-au fost expuse în cuşti atârnând de clopotniţa Bisericii Sf. Lambert; cuştile se află încă acolo, deşi oasele au fost mai târziu îndepărtate.