Răscoala de la Tatarbunar

Răscoala de la Tatarbunar a fost o revoltă ţărănească armată de inspiraţie bolşevică care a avut loc în zilele de 15-18 septembrie 1924, în împrejurimile oraşului Tatarbunar (uneori scris şi Tatar-Bunar) din Bugeac (Basarabia de Sud), care făcea pe atunci parte din România, iar în prezent este parte a Regiunii Odesa din Ucraina. Răscoala a fost condusă de un comitet revoluţionar prosovietic care a cerut unificarea cu RSS Ucraineană şi sfârşitul „ocupaţiei româneşti în Basarabia”.[1] Unele surse pun accentul pe rolul jucat de agenţii Cominternului, al căror obiectiv anti-România Mare a fost promovarea moldovenismului[2] (mai târziu, în acelaşi an, a fost înfiinţată Republica Socialistă Sovietică Autonomă Moldovenească în regiunea Transnistria a RSS Ucrainene). Localitatea Tatarbunar şi împrejurimile erau zone cu o populaţie românească minoritară, aici locuind în principal alte grupuri etnice.[3]După primul război mondial, relaţiile dintre România şi URSS au devenit încordate. Printre motivele care au stat la baza acestora s-a aflat faptul că statul sovietic nu recunoştea actul Unirii Basarabiei cu România. În decembrie 1923, a avut loc Conferinţa a VI-a a Federaţiei Comuniste Balcanice în care s-a adoptat o rezoluţie prin care se condamna ceea ce a fost numit caracterul expansionist al României. Statului român i se reproşa că în 1918, profitând de slăbiciunea Rusiei, a anexat „mari părţi ale altor popoare”[6]. În martie 1924, au început la Viena negocieri diplomatice româno-sovietice pentru detensionarea relaţiilor bilaterale. Statul român nu recunoştea URSS şi nu avea relaţii diplomatice cu acest stat. Încă de la început, delegaţia sovietică a pus în discuţie problema Basarabiei, teritoriu care fusese anexat de Imperiul Ţarist în 1812, transformat în gubernie, şi care se unise în 1918 cu România. Diplomatul sovietic Maxim Litvinov a prezentat guvernului român condus de Ion I.C. Brătianu un plan de desfăşurare a unui plebiscit în Basarabia.[7] La 2 aprilie 1924, delegaţia română a respins propunerea sovietică de a organiza un plebiscit în Basarabia şi a întrerupt negocierile cu Uniunea Sovietică. Ca ripostă la întreruperea negocierilor, la 6 aprilie 1924 la Moscova, adjunctul lui Litvinov a făcut corespondentului ziarului Pravda următoarea declaraţie: „Până la desfăşurarea unui referendum, vom considera Basarabia ca parte integrantă a Ucrainei şi a Uniunii Sovietice”. La 28 iulie 1924, Partidul Comunist din România a fost scos în afara legii printr-un decret emis de regele României. La 8 august 1924, Vasil Kolarov şi alţii au conceput un plan pentru declanşarea unei revoluţii comuniste în România, în urma căreia Basarabia să fie anexată de URSS. Autorii planului se bazau pe faptul că ţăranii basarabeni erau nemulţumiţi de politica agricolă a guvernului român, în special de reforma agrară din 1921. Situaţia ţăranilor se agravase ca urmare a secetei din vara anului 1924, care a cauzat foamete în sudul Basarabiei.