Răscoala de la Bobâlna

Răscoala de la Bobâlna din 1437-1438 a fost cea mai importantă răscoală din Regatul Ungariei înainte de marele război ţărănesc din 1514. Răscoala a început atunci când Gheorghe Lépes, episcopul catolic al Transilvaniei, a cerut să se plătească zeciuiala, care nu mai fusese strânsă din 1434, într-o singură tranşă. Mai mult, micii nobili maghiari şi locuitorii români (care înainte erau scutiţi de plata zeciuielii, fiind ortodocşi) au fost şi ei obligaţi să o plătească. Când ţăranii au refuzat să plătească, episcopul i-a excomunicat. Ţăranii erau nemulţumiţi şi de faptul că înca din timpul lui Ludovic I cel Mare, regele Ungariei, fuseseră scoşi (în 1365) de sub autoritatea comiţilor regali şi puşi sub jurisdicţia moşierilor. Treptat, aceştia i-au privat pe ţărani de dreptul lor de până atunci la strămutare liberă. Răscoala a izbucnit în nordul Transilvaniei, dar s-a răspândit cu repeziciune spre comitatele Sătmar şi Szabolcs. În iunie, pe dealul Bobâlna (în maghiară Bábolna) s-a adunat o oaste de ţărani, şi au construit o tabără. Au cerut înfiinţarea şi recunoaşterea unei stări proprii, care să se numească Universitas Hungarorum et Valachorum (Starea ungurilor şi a românilor). Ei erau conduşi de un nobil sărac, Antal Nagy de Buda, şi de cinci căpitani (trei ţărani unguri, un ţăran român (pe nume Ioan Oláh din Vireag) şi un "bürger" (burghez) din Cluj). Răsculaţii au trimis soli la voievodul Ladislau al IV-lea Csaki. Acesta i-a executat imediat, dar după ce răsculaţii au obţinut o victorie asupta trupelor voievodului, acesta s-a prefăcut că doreşte să negocieze. Pe 6 iulie, la Cluj-Mănăştur a fost semnat un pact între părţi, în care se dădea curs multora din cererile răsculaţilor. Apoi, cele două părţi au trimis soli la împăratul Sigismund de Luxemburg, totodată rege al Ungariei, pentru arbitraj. Cu toate acestea, pe 16 septembrie, nobilimea din Transilvania, fruntaşii clerului, saşii şi gărzile secuieşti au format o alianţă de ajutor reciproc împotriva ţăranilor, semnând la Căpâlna un tratat intitulat Fraterna Unio. Pe 6 octombrie s-a semnat la Apateu (în maghiară Apáti) un nou tratat, care respingea câteva din aspectele prevăzute în tratatul anterior. La începutul lui decembrie răsculaţii au cucerit cetatea Aiudului. În decembrie a murit împăratul Sigismund. Imediat aliaţii i-au atacat pe răsculaţi şi i-au înfrânt. Armata nobiliară comandată de Desideriu de Losoncz a asediat oraşul Cluj, care se alăturase răsculaţilor, pe care l-au cucerit la 9 ianuarie 1438.[1] Conducătorii răscoalei au fost executaţi la Turda, iar Clujului i s-au retras privilegiile de oraş, locuitorii săi fiind declaraţi ţărani. Pe 2 februarie a fost reînnoită alianţa de la Căpâlna, cunoscută ulterior ca alianţa celor trei naţiuni (Unio Trium Nationum) prin care s-a reglementat situaţia socială în Transilvania în următoarele secole.