Conacul Caradja din Grumăzeşti

Conacul Caradja din Grumăzeşti este un conac care a fost construit între anii 1890-1895 de principele Aristide Caradja (1861-1955), savant entomolog român, pe moşia sa din satul Grumăzeşti (judeţul Neamţ).Conacul Caradja din Grumăzeşti a fost construit între anii 1890-1895. [1] El a fost construit de principele Aristide Caradja pe domeniul moştenit de el de la părinţi. Principele sosise în România în 1887, după ce urmase studii în Germania şi Franţa. Casa are un singur nivel, cu o terasă largă în faţa unui salon mare, din care se deschid intrările în celelalte încăperi. [2] În jurul conacului a fost amenajat un mic parc dendrologic [3] constituit din arbori seculari de stejar, frasin, carpen, castan, tei, dar şi alte specii rare de arbori şi arbuşti aduşi din întreaga lume. În acest conac a locuit o lungă perioadă marele entomolog şi membru al Academiei Române, Aristide Caradja (1861-1955). Aici a studiat şi a colecţionat vestita sa colecţie de fluturi (având peste 110.000 de exemplare[4]). În primăvara anului 1944, principele Aristide Caradja a depus spre păstrare colecţia sa de lepidoptere Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din Bucureşti. Dulapurile conţinând cutii etanşe, cu feţe din sticlă, şi biblioteca marelui savant au ajuns la Bucureşti la 14 iunie 1944 pe un afet de tun, din ordinul direct al ministrului apărării naţionale, generalul Constantin Pantazi, care a răspuns insistentelor solicitări ale profesorului Constantin Motăş. Această colecţie cuprindea exemplare de lepidoptere capturate atât în România, cât şi în China, India, America Centrală şi de Sud. Intrarea armatei sovietice în România a dus la instalarea în conac a unui spital de campanie. În acei ani, soldaţii ruşi au cărat cu sacul cărţile de colecţie. [5] După război, de conac s-a îngrijit principele Ionel Caradja. Acesta a fost forţat sa fuga cu familia sa în 1949, lăsându-l să se ocupe de imobil pe finul său de cununie, Costică Arnăutu din Săcăluşeşti, finul lui de cununie. În acei ani a început să se fure tot ce mai rămăsese la conac. După instaurarea regimului comunist în România, în conacul Caradja a funcţionat Primăria, Poliţia, Casa de Naşteri, Biblioteca sau Poşta, iar clădirea a fost întreţinută. După răsturnarea regimului comunist, începând din 1990, conacul şi parcul dendrologic au fost revendicate în instanţă de urmaşii principelui Caradja, stabiliţi în Germania. Astfel, instituţiile care funcţionau în conac s-au mutat în alte clădiri, iar conacul a început să se degradeze. Primăria comunei Grumăzeşti a evitat să aloce fonduri pentru reparaţii, în condiţiile în care situaţia juridică a imobilului era neclară. Astfel, acoperişul s-a găurit, tavanele din unele camere s-au prăbuşit, ferestrele au fost sparte, iar duşumelele au început să putrezească. [6] În anul 2001, domeniul Caradja din Grumăzeşti a fost retrocedat celor trei moştenitori ai princepelui. Cei trei moştenitori nu s-au înţeles între ei, iar în acest timp conacul a continuat să se degradeze. [7] În faţa conacului se află în prezent un bust al savantului Aristide Caradja.