Conacul Carp din Ţibăneşti

Conacul din Ţibăneşti este un conac construit la începutul secolului al XIX-lea de familia boierilor Carp în satul Ţibăneşti din judeţul Iaşi. Ansamblul conacului Petre P. Carp de la Ţibăneşti se află pe "Lista monumentelor istorice din judeţul Iaşi 2004" la nr. 1529, având codul IS-II-a-B-04264. [1] El este compus din trei monumente cu acelaşi regim: Biserica "Adormirea Tuturor Sfinţilor", având codul IS-II-m-B-04264.01 - 1819 Conacul Petre P. Carp, având codul IS-II-m-B-04264.02 - secolul al XIX-lea Mausoleul familiei Petre P. Carp, având codul IS-IV-m-B-04264.03 - 1819Familia Carp s-a stabilit în Moldova în secolul al XVI-lea, venind din ţările baltice. [2] La începutul secolului al XVIII-lea, Dimitrie Cantemir citează familia Carp, în Descriptio Moldaviae, printre principalele neamuri boiereşti ale Principatului Moldovei. [3] În anul 1646 armaşul Carp Lungul cumpără moşia Ţibăneşti de la vistiernicul Enache. Aceasta este vândută 12 ani mai târziu vistiernicului Necula Manole. Prin cumpărare şi moştenire, moşia trece pe la mai mulţi proprietari, ajungând în 1750 în stăpânirea lui Nicolae Gherghel. În anul 1771, când Nicolae Gherghel s-a hotărât să-şi vândă proprietatea, marele ban Gheorghe Carp a făcut uz de dreptul de ”protismis” şi a cumpărat întreg satul Ţibăneşti din Ţinutul Vasluiului. [4] Marele ban Gheorghe Carp era strănepotul armaşului Carp Lungul, nepotul paharnicului Gheorghe Carp şi fiul jitnicerului Toader Carp. El s-a căsătorit cu Safta Nacu şi au dus o existenţă îmbelşugată, stăpânind printre alte moşii şi răzăşii din Bucovina şi o parte din Ţibăneşti. A murit în 1802, moşia trecând prin moştenire la fiul său, biv vel aga Ion Carp. Acesta era căsătorit cu Safta Pătraşcu şi aveau împreună o stare materială înfloritoare. [5]Conacul Carp de la Ţibăneşti a fost construit în jurul anului 1820, de către Ion Carp, având iniţial doar parter şi un etaj. El construise în sat, cu un an mai înainte, o biserică cu hramul "Duminica Tuturor Sfinţilor". Întors de la studii de la Viena şi Berlin, unde se obişnuise cu luxul european, fiul său, paharnicul Petrache Carp, a dorit să înfrumuseţeze domeniul boieresc, amenajând în jurul anului 1830 un parc în jurul conacului. El şi-a adus aici soţia, Smaranda, fiica boierului Iorgu Radu din Ţinutul Tutovei. Ei obişnuiau să locuiască la conac de la începutul verii până la sfârşitul toamnei ocupându-se de agricultură şi de viticultură. [6] Au avut împreună doar un singur copil: Petre P. Carp, care s-a născut la Iaşi, la 29 iunie 1837. Petre P. Carp a urmat studii liceale la Berlin şi apoi studii superioare la Facultatea de Drept şi de Ştiinţe Politice de la Universitatea din Bonn, unde a obţinut titlul de doctor în drept. În toamna anului 1862 a revenit în ţară, devenind fondator al societăţii Junimea. Pleacă la Bucureşti pentru a urma o carieră politică; devine membru al Partidului Conservator, ajungând o personalitate marcantă a vieţii politice româneşti de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. În anul 1870 devine ministru de externe în Guvernul Manolache Costache Epureanu (1). Este ales deputat şi îndeplineşte demnităţi înalte în statul român, fiind de două ori prim-ministru (1900-1901 şi 1911-1912). [7] În 1873 Petre P. Carp s-a căsătorit la Viena cu Sevastia, fiica moşierului Ion Cantacuzino, fost ministru. În anul următor, bătrânul Petrache Carp moare, lăsându-i moştenire şi moşia de la Ţibăneşti. Deşi era implicat în viaţa politică a României, P.P. Carp a continuat să se implice în administrarea moşiei părinteşti. Petre P. Carp petrecea mult timp la moşia sa din Ţibăneşti, preferând să şi-o administreze personal în loc de a arenda pământul unui intermediar. El era corect în relaţia cu ţăranii: obişnuia să le dea loc de casă, uneori şi "merinde" sau o parte dintr-o pădure tocmai pentru a nu-i vedea trăind în mare sărăcie. Pe copiii silitori îi trimitea pe banii lui la şcoli pentru a învăţa o meserie. S-a implicat în viaţa satului: a construit o şcoală şi un dispensar medical şi a adus preot, cântăreţ, învăţători şi medic. [8] În vara anului 1905, pe când era retras din activitatea politică, P.P. Carp a reclădit conacul, adăugând un al doilea etaj peste parterul şi etajul existente, cu o terasă mare de unde se întindea o frumoasă vedere asupra parcului. În acea perioadă l-a primit aici pe scriitorul francez André Bellesort care va aminti în lucrările sale despre timpul petrecut la Ţibăneşti şi despre frumuseţea locurilor. [9] În timpul Răscoalei de la 1907, ţăranii din Ţibăneşti nu s-au răsculat împotriva boierului Petre P. Carp, deoarece acesta s-a purtat cumsecade cu ţăranii care îi lucrau pământul. [10] În perioada primului război mondial, familia Carp a locuit la Bucureşti, în conacul său din Ţibăneşti fiind adăpostit un spital pentru bolnavii cu febră tifoidă. Fiul său, Petre Carp (1890-1916), a murit pe front şi a fost înmormântat în mausoleul de la Ţibăneşti. După război, Petre P. Carp a murit la 19 iunie 1919 la Ţibăneşti şi a fost înmormântat într-un sarcofag de marmură din mausoleul familiei, aflat în parcul conacului. După moartea lui Petre P. Carp, de moşia din Ţibăneşti s-a ocupat soţia sa, Sevastia (1853-1947) şi fiul său, Nicolae Carp, care a continuat să locuiască acolo până la naţionalizarea conacului. Cu prilejul reformei agrare din 1921, ţăranii din Ţibăneşti au fost împroprietăriţi cu peste o mie de hectare din moşia familiei Carp. În urma reformei agrare din 1945, moştenitorii familiei Carp au păstrat conacul şi acareturile, plus 69 de hectare de teren. [11]