Troesmis

Troesmis a fost o cetate getică aflată în nord-vestul Dobrogei de astăzi, pe malul Dunării, lângă Balta şi fostul cătun Igliţa. Oraşul antic ocupa o suprafaţă întinsă, între Balta Igliţa, dealul Piatra Râioasă şi comuna Turcoaia, acoperită azi de ruine. Situl cuprinde: Cetatea de est, din sec. V, de tip moeso - roman, de plan poligonal cu turnuri în formă de potcoavă la colţuri. În interior sunt 2 bazilici şi zidurile mai multor edificii; Cetatea de vest contemporană cu cea dintâi; Aşezarea civilă, între cele două cetăţi, delimitată de 3 valuri cu şanţuri, reprezentând 4 faze succesive de dezvoltare a aşezării în perioada sec. II - VII. Printre numeroasele vestigii arheologice aflate în acest vast complex, sunt de menţionat valuri de apărare, un canal, două apeducte, un mythraeum ş.a. Până azi, ruinele nu au fost cercetate sistematic şi exhaustiv pe întreaga lor suprafaţă. Primele săpături au fost făcute de Engelhardt în 1864-1865. Ruinele au fost apoi văzute şi studiate fără săpături de către Grigore Tocilescu (ocazie cu care Pamfil Polonic a ridicat planul celor două cetăţi) şi de Vasile Pârvan. În 1939 Emil Coliu a explorat curtina de nord a Cetăţii de Vest. Dar rezultatele şi rapoartele acestor puţine cercetări au rămas în cea mai mare parte nepublicate. O soartă mai bună au avut inscripţiile decoperite aici, publicate încă de timpuriu în lucrări prestigioase. 33 din monumentele de la Troesmis, duse de Engelhardt la Paris, se află şi azi în Muzeul Saint Germain-en-Laye. În ISM vol. 5 sunt înregistrate 84 de inscripţii provenind de la Tomis. Troesmis a fost de-a lungul întregii perioade antice un important punct strategic şi de aceea el este menţionat în principalele izvoare geografice, uneori ca sediu al unor legiuni romane. Cea mai veche menţiune a sa este în Ponticele lui Ovidius, în forma Troesmen (acuzativul lui Troesmes), în 4.9.79 şi 4.16.15. El apare apoi la Ptolemeu, numit Τροισμίς (în Geogr. 3.10.5, aşezat la coord. 54° 46°20, între Καρσούμ 54°30 45°50 şi Δινογέτεια 53°10 46°40), ca lagăr al legiunii a V-a Macedonica. Itinerarium Antonini, două secole mai târziu, îl numeşte Trosmis, îl aşează între Beroe Piatra Frecăţei şi Arrubium (Măcin) (la 18 mp de primul şi la 9 mp de al doilea) şi plasează aici garnizoana legiunii I Iovia. Nu mult mai târziu, când a fost scrisă Notitia Dignitatum (Orientis), aici era reşedinţa comandantului legiunii a II-a Herculia (NDOr. 39, 23 şi 29: Trosmis, 31: Iprosmis). Figurează şi în Tabula Peutingeriana 8.3: Troesmis (la 23 mp de Beroe şi la 8 mp de Arrubium). Numele său mai apare şi în Itinerarium Burdigalense (sau Hierosolymitanum), la Hierocles, în 'Cosmografia' geografului anonim din Ravenna, la Constantin Porfirogenetul precum şi în câteva inscripţii descoperite în ruinele de la Igliţa.