Orheiul Vechi

Complexul muzeal-arheologic Orheiul Vechi este amplasat în valea Răutului, un afluent de dreapta al Nistrului, pe teritoriul comunei Trebujeni din raionul Orhei al Republicii Moldova. Este unul din principalele obiective turistice din Republica Moldova, candidând pentru includerea în Patrimoniul Mondial UNESCO. [1] Complexul cuprinde cîteva zeci de hectare ale oraşului medieval Orhei (sec.XIII-XVI), denumit ulterior Orheiul Vechi (după părăsirea aşezării date şi întemeierea în alt loc a unui oraş nou, cu acelaşi nume - Orheiul de azi). Din cadrul complexului fac parte două promontorii mari (Peştere şi Butuceni), la care se alătură trei promontorii adiacente mai mici (Potarca, Selitra şi Scoc), pe teritoriul cărora se află ruinele unor fortificaţii, locuinţe, băi, lăcaşuri de cult (inclusiv mănăstiri rupestre) atît din perioada tătaro-mongolă (sec. XIII-XIV) cît şi moldovenească (sec. XV-XVI). La mijlocul secolului XVI, locuitorii oraşului abandonează Orheiul Vechi şi se mută cu 15 km spre nord-vest, fondând Orheiul pe locul actual al oraşului. Cetatea din piatră este distrusă, probabil din porunca lui Alexandru Lăpuşneanu, care la cererea turcilor a desfiinţat mai multe cetăţi. În jurul anului 1600, domnitorul Ieremia Movilă încearcă să reconstruiască cetatea, dar fără succes.