Cetatea Turceasca Pâncota

Cetatea turcească Pâncota este o cetate de pământ cu şanţ exterior, relativ bine conservată, amplasată în estul oraşului Pâncota (judeţul Arad). Situl a fost cunoscut încă în secolul al XIX-lea, când au fost efectuate o serie de săpături amatoriceşti care au scos la iveală, în interiorul cetăţii, ruinele unei biserici, incinta acesteia şi peste 60 de morminte din cimitirul exterior. În urma acestor intervenţii au fost realizate câteva desene sumare, din care rezultă mai multe variante planimetrice ale unui lăcaş de cult înzestrat cu o excepţională decoraţie parietală. Multe decenii pierdută, niciodată prelucrată în mod ştiinţific, această "documentaţie" a fost recuperată parţial de Zsuzsanna Heitel care, pe baza unei minuţioase analize a detaliilor constructive şi artistice, a avansat ipoteza că biserica de la Pâncota are analogii perfecte în arhitectura sud-dunăreană din secolele X-XI, reprezentând astfel o importantă verigă în transferul acesteia spre Europa Centrală. Între anii 2000-2006 au fost efectuate cinci campanii de săpături arheologice în urma cărora a fost redescoperit planul bisericii arhidiaconale cu o parte a cimitirului din jur, iar în ultima campanie a fost secţionat valul de pământ, care a conservat doar urme medievale. Colectivul care coordonează săpăturile este format din Dana Marcu-Istrate – responsabil ştiinţific, Ioan Fedor Pascu (SC Damasus SRL), Zsuzsanna Heitel (Institutul de Istoria Artei Bucureşti), George Pascu Hurezan, Florin Mărginean şi Zsuzsanna Kopeczny (Complexul Muzeal Arad).