Sinagoga Mare din Sibiu

Sinagoga Mare din Sibiu este un lăcaş de cult evreiesc din municipiul Sibiu, localizat pe Str. Constituţiei nr. 19. Ea a fost construită între anii 1898-1899, în stil eclectic. Sinagoga Mare din Sibiu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din judeţul Sibiu din anul 2004, având codul de clasificare SB-II-m-B-12071. [1]Până în secolul al XIX-lea, evreilor din Transilvania le era interzisă locuirea în oraşele ţării. Prin Rescriptul din 4 iulie 1781 al împăratului Iosif al II-lea s-a permis stabilirea evreilor numai în oraşul Alba Iulia, cu condiţia ca acei evrei să se fi născut în Transilvania sau să se fi aflat aici de cel puţin 30 de ani. Oficial nu locuia nici un evreu în Sibiu, dar unii evrei au închiriat totuşi locuinţe la periferie. Stabilirea evreilor în Sibiu a avut loc cu puţin înainte de anul 1850, primul evreu care a primit dreptul de a se aşeza în localitate fiind J. Aron Din Bödön, la 31 iulie 1845. După această dată, evreii au venit în număr mare în oraş. Cu toate acestea, locuitorii saşi ai Sibiului s-au opus stabilirii aici a evreilor, după cum s-a scris într-un articol publicat în 1850 în ziarul „Siebenbürger Bote”: „Nu avem nevoie de adaosul unei viitoare populaţii evreieşti nici în Sibiu, nici altundeva în ţinutul săsesc. S-ar putea să sune foarte neliberal; dar avem motive întemeiate pentru aceasta. Bunăstarea agricultorului sas, ce era dominată înainte de jaful maghiar, se întemeiază nu numai pe hărnicia şi spiritul de economie a acestuia, ci şi pe interdicţia legală a stabilirii evreilor pe pământ săsesc. În întreaga Transilvanie există puţini evrei (între 3 – 4.000), deoarece legea numeşte doar puţine localităţi în care li se permite evreilor să locuiască; Sibiul nu este printre ele!”. [2] Primul cimitir evreiesc a fost deschis la 1 iulie 1855 în cartierul Lazaret, funcţionând acolo până la începutul secolului al XX-lea. [3] Cimitirul evreiesc a fost mutat apoi în noul cimitir orăşenesc de lângă Dumbrava Sibiului, care a fost deschis în 1907. Sinagoga Mare din Sibiu a fost edificată între anii 1898-1899. Odată obţinute sumele de bani necesare pentru construirea unui edificiu propriu, preşedintele comunităţii evreilor din Sibiu, Josef Schwartz, l-a însărcinat pe arhitectul ungur Ferenc Szalay să construiască sinagoga, dându-i ca termen de recepţie începutul Sărbătorilor Mari din 1899. [4] În perioada interbelică, numărul evreilor din Sibiu a rămas relativ constant: [5] după Unirea Transilvaniei cu România, în 1920 erau 1.248 evrei, reprezentând o pondere de 3,88% din populaţia de 32.156 locuitori ai oraşului. Dintre aceştia, 1.238 erau de religie mozaică. după datele Recensământului din 1930, în Sibiu locuiau 1.308 evrei, adică 2,7% din populaţia de 49.345 locuitori. După cel de-al Doilea Război Mondial, numărul evreilor din Sibiu crescuse în principal ca urmare a migrării din alte localităţi mai mici, precum şi din localităţile ocupate de maghiari, prin Dictatul de la Viena, în nord-vestul Transilvaniei. După datele provenind din arhivele Primăriei oraşului Sibiu, în noiembrie 1945 locuiau în oraş 1.708 evrei, pentru ca în 1949 numărul evreilor să fie de 1.900. În perioada regimului comunist (1948-1990), numărul evreilor din Sibiu a scăzut constant în principal ca urmare a emigrărilor în Israel. Comunitatea evreiască din Sibiu număra 762 membri în 1956, pentru ca zece ani mai târziu (în 1966) să fie doar 211 evrei în oraş. În timpul dictaturii lui Nicolae Ceauşescu s-a propus demolarea sinagogii din Sibiu, salvarea acestui edificiu datorându-se arhitectului Otto Czekelius. [6] După Revoluţia din decembrie 1989, clădirea a continuat să se deterioreze, din lipsa banilor pentru reparaţii. Principalele obiecte de cult din aur şi argint au fost furate. [7] Pentru a proteja clădirea sinagogii, începând din anii '90 ai secolului al XX-lea, evreii sibieni au început să-şi ţină slujbele religioase într-o casă mică aflată în curtea sinagogii. De atunci, comunitatea evreilor din Sibiu nu mai are rabin. În anul 2006 în oraş mai trăiau doar 24 evrei, majoritatea lor fiind în vârstă. Pentru oficierea slujbelor s-a adoptat o regulă specială potrivit căreia slujba se ţine doar dacă participă cel puţin jumătate plus unu din bărbaţii evrei. Un enoriaş în vârstă de 82 ani era singurul care ştia să citească Tora, dar nu putea să traducă pasajele religioase în limba română. Ceilalţi evrei ascultau ce citea el, dar se rugau fiecare în limba pe care o ştiau mai bine. Sinagoga avea uşa închisă cu lacăt, iar interiorul era năpădit de pânze de păianjen. [7] Aflată la Sibiu în perioada Festivalului Internaţional de Teatru din iunie 2005, Rodica Gordon Radian, ambasadorul Israelului în România, anunţa că Sinagoga din Sibiu, unul dintre puţinele lăcaşuri de cult ale comunităţii evreieşti din Transilvania, va fi reparată cu fonduri alocate de guvernul statului Israel, ea urmând a fi inclusă în circuitul turistic şi cultural în cadrul programului "Sibiu - Capitală culturală europeană în 2007". Se intenţiona să se organizeze acolo diverse evenimente culturale. [8] În lista sinagogilor din România publicată în lucrarea "Seventy years of existence. Six hundred years of Jewish life in Romania. Forty years of partnership FEDROM – JOINT", editată de Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România în anul 2008, se preciza că Sinagoga Mare din Sibiu nu mai era în funcţiune. [9]