Scufundare sub gheaţă

Scufundarea sub gheaţă, practicată în general în lacuri, este rezervată scafandrilor avansaţi. Aceasta datoriră faptului că nu există nici un mijloc de revenire rapidă la suprafaţă, trebuie ca scafandrul să fie apt pentru efectuarea de trasee subacvatice lungi aplicând regulile de securitate. De asemenea, trebuie acordată o atenţie deosebită faptului că frigul diminuează capacitatea fizică şi mentală a scafandrului, motiv pentru care scafandrii trebuie să aibă o pregătire fizică, psihică şi tehnică care să le permită executarea corectă a diferitelor procedee specifice scufundării sub gheaţă. Scufundările sub gheaţă sunt foarte asemănătoare scufundărilor în peşteri, necesitând acelaşi tip de echipament şi fiind, în unele privinţe, chiar mai periculoase decât acestea din urmă. Aceasta datorită în special temperaturilor scăzute ale apei, care conduc la apariţia senzaţiei de frig la scafandrii aflaţi sub gheaţă. Frigul influenţează atât capacitatea mentală şi fizică a scafandrului, cât şi funcţionarea echipamentului de scufundare. Din acest motiv se recomandă ca detentorul să fie bine uscat şi uns, iar butelia să fie încărcată în mod lent pentru a nu da posibilitatea formării condensului. În prezent există posibilitatea utilizării detentoarelor cu sistem antiîngheţ. Aerul cu care se încarcă butelia trebuie să fie complet uscat pentru a preveni îngheţarea apei conţinută în aer. Se recomandă folosirea subveşmintelor, iar costumul de protecţie termică (de preferat costumul uscat) trebuie să fie în perfectă stare de folosire. Scufundarea sub gheaţă se efectuează numai în echipă, doi scafandri fiind în apă, iar alţi doi scafandri aflându-se la suprafaţă şi oferind suportul necesar. Se recomandă ca în timpul efectuării scufundării sub gheaţă, scafandrii să nu se apropie de fundul lacului, rămânând la 3 ... 4 m sub gheaţă. Aceasta pentru a nu agita depunerile de sedimente. „Firul-ghid” (saula-călăuză) trebuie să fie foarte rezistent şi trebuie legat de un amaraj fix pe gheaţă sau pe mal. Capătul din apă al „firului-ghid” trebuie să fie legat de scafandru şi nu de echipament. Codul de semne utilizat trebuie bine ştiut, atât de către scafandrii din apă cât şi de către scafandrii ce alcătuiesc echipa de suprafaţă.