Scufundare cu submersibilul lock-in/lock-out

Scufundarea cu submersibilul lock-in/lock-out (LILO) este scufundarea profesională de mare adâncime în care transportul scafandrilor sub apă este realizat cu ajutorul unui submersibil special conceput. Metoda este asemănătoare cu scufundarea în sistem turelă-cheson, obţinându-se o autonomie mai mare de scufundare. Submersibilul lock-in/lock-out (LILO) are două compartimente principale numite şi sas-uri: un sas uscat, ce se află la presiune atmosferică un sas presurizat sau umed pentru scafandri. Compartimentul uscat este destinat pilotajului şi controlul instalaţiilor de bord. Instalaţiile din sasul uscat sunt complexe serving pentru navigaţie, manevrare, comunicaţii radio, compresia şi decompresia scafandrilor, alimentare cu amestec respirator, energie pentru uneltele de lucru subacvatice etc. Compartimentul presurizat are rol de sas pentru echiparea şi dezechiparea scafandrilor, efectuării decompresiei, depozitării uneltelor şi dispozitivelor de lucru în apă. Submersibilul lock-in/lock-out este o combinaţie între un submersibil, turelă de scufundare şi cheson de decompresie. Submersibilul poate fi cuplat la o barocameră hiperbară aflată pe puntea navei suport în care scafandrii pot continua decompresia la un grad sporit de confort şi securitate. Submersibilul lock-in/lock-out a fost conceput şi realizat de francezul Prosper Antoine Payerne în anul 1846 cunoscând o mare dezvoltare în ultimele decenii, când s-au realizat în multe ţări din lume o serie de modele, arătate şi în tabel.