Şcoala de la Păltiniş

Şcoala de la Păltiniş a fost o Academie în sens platonic, iniţiată în anii '70 de filozoful Constantin Noica. Situată în staţiunea de munte Păltiniş din apropierea Sibiului, Şcoala cuprindea seminare private în care erau structurate o paideică şi o propedeutică sistematică în istoria filozofiei, cu analiza şi interpretarea textelor fundamentale, precum şi numeroase discuţii libere asupra filozofiei contemporane. A fost descrisă în anii '80 în volumul Jurnalul de la Păltiniş de Gabriel Liiceanu, care l-a şocat pe Noica prin redarea fidelă, ca înregistrate pe bandă, a vorbelor lui, volum comentat în scrisori către Liiceanu publicate de acesta în Epistolar. Prezenţa lui Noica prin articolele sale din reviste şi mai ales prin cărţile sale determină în rândul publicului cultivat din epocă o amplificare a interesului pentru filozofie. Printre discipolii sau participanţii constanţi la seminariile lui Noica se numără Alexandru Dragomir, Octavian Nistor, Mihai Şora, Marin Tarangul, Ion Papuc, Andrei Pleşu, Dan Iacob, Andrei Justin Hossu, Gabriel Liiceanu, Alexandru Surdu, Constantin Barbu, Monica Pillat, Paul Anghel, Sorin Vieru, Andrei Cornea, Marta Guţu, Francisca Băltăceanu, George Purdea, Vasile Dem. Zamfirescu, Victor Stoichiţă, Thomas Kleininger, Aurel Brumaru, Şerban Nicolau şi mulţi mulţi alţii, la Noica la Păltiniş fiind un permanent pelerinaj, temperat într-o oarecare măsură de inşi cu sarcina de a dezorienta pe cei doritori a discuta cu Noica, spunându-le că filosoful nu se află în staţiune.