Şcoala comunei Racoviţa

În contextul în care, românii din Transilvania au fost consideraţi ca naţiune „tolerată“ secole întregi[1], neavând dreptul la învăţătură[2], primele forme de învăţământ s-au desfăşurat pe lângă biserică, singura organizaţie naţională îngăduită poporului român[3]. Astfel, „diecii” sau „grămăticii” învăţau pe copii, rugăciunile, cântările bisericeşti şi mai rar scrisul sau cititul[4]. Primii racoviceni despre care se poate spune că au cunoscut scrisul şi cititul sunt semnatarii actului de zălogire al muntelui Suru către cămătarul Iacob Felekiensis din Avrig[5], datat în anul 1627. În conscripţiile secolului al XVIII-lea se menţionează existenţa unor racoviceni care îndeplineau diferite funcţii pe lângă castelanii de la Turnu Roşu, pe lângă organele scăunale de la Tălmaciu, precum şi pe lângă cele două curţi din sat, ca: plăieşi, călăraşi, crainici, libertini etc., „slujbe” care implicau o minimală ştiinţă de carte. Ţinând cont de aceştia dar şi de faptul că în conscripţiile amintite sunt menţionaţi numeroşi preoţi care îndeplineau funcţiile de „grămătici” , cum a fost cazul lui Ioan Vasile în 1721[6], respectiv de dascăli ai şcolilor săteşti[7], se poate conchide că, deşi neatestată documentar până acum, cel puţin începând cu secolul al XVIII-lea, în sat a fiinţat o şcoală modestă, care a putut funcţiona pe lângă „Biserica 'a veche” , din „Deal” . Cazul nu a fost singular în acele vremuri, el fiind menţionat de N.Iorga, care afirma că în satele transilvănene „se găsea cine să înveţe pe copii scrisul şi cititul” .[8] Rescriptul împărătesei Maria Terezia din 9 septembrie 1743 care nu numai că a consimţit dreptul copiilor de iobagi români de a frecventa şcoala, dar prevedea şi pedepse pentru „domnii de pământ” , de care satul nu ducea lipsă, care ar fi îndrăznit să nesocotească înalta poruncă[9], a dat impuls şi şcolii din Racoviţa. Acest lucru este consfinţit de menţiunile tot mai dese după acest an în conscripţiile vremii de „magisteri” şi „ludimagisteri” , cum au fost Popa Stan şi Popa Toader[10] în perioada 1755-1761.