Mănăstirea Dealu

Mănăstirea Dealu, o mănăstire de maici situată pe un deal din apropierea oraşului Târgovişte (6 km N). Drumul principal de acces este, pe ultimii 2 km până la mănăstire, o pantă cu înclinaţie mare ce şerpuieşte până în vârful dealului. O aşezare monastică exista la Dealu în anul 1431, aşa cum reiese dintr-un document prin care Alexandru I Aldea îi făcea danie mănăstirii două sate. Mănăstirea iniţială fusese probabil întemeiată de către Mircea cel Bătrân[1]. Mănăstirea a fost ctitorită de Radu cel Mare în anii 1499-1501[2]. Construcţia ansamblului a fost terminată în timpul domniei lui Vlăduţ Vioevod, între 1510 şi 1512. Aici călugărul sârb Macarie a instalat prima tiparniţă din ţările române, din ale cărei teascuri a ieşit în 1508 prima carte, un Liturghier. În 9 iunie 1598 Mihai Viteazul a depus în biserica mănăstirii jurământul de supunere faţă de împăratul Rudolf al II-lea. Matei Basarab a adus aici tiparniţa de la Govora în 1644. Prima traducere cunoscută în limba slavonă a lucrării Imitatio Christi[3], datorată boierului cărturar Udrişte Năsturel, cumnatul domnitorului Matei Basarab, a fost realizată şi tipărită în secolul al XVII-lea, la Mănăstirea Dealu.[4] În 1863 mănăstirea de călugări a fost secularizată. În 1877 fosta incintă monastică a fost transformată în lagăr de prizonieri. În perioada 1879-1883 a funcţionat aici o şcoală divizionară de soldaţi, înlocuită între 1890 şi 1891 de un depozit de muniţie. Din 1902 fosta mănăstire a servit ca şcoală a copiilor de trupă Între 1912 şi 1940 ea a adăpostit Liceul Militar „Nicolae Filipescu”, unde a studiat şi Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul naţionalismului-creştin românesc. Clădirile acestui liceu, care înlocuiseră edificiile fostei mănăstiri, s-au prăbuşit la cutremurul din 1940. Clădirile actualei mănăstiri şi renovarea bisericii datează din perioada 1953 - 1959. Prin grija Patriarhului Justinian s-a creat astfel un aşezământ de asistenţă socială pentru preoţi şi călugări bătrâni, care a funcţionat până în 1988.