Henric I al Germaniei

Henric I Păsărarul (germană: Heinrich der Finkler sau Heinrich der Vogler; latina: Henricius Auceps) (n.cca 876 - d. 2 iulie 936), duce al Saxoniei din 912 şi rege al Germaniei din 919, primul reprezentant al dinastiei de Saxonia. Fiul al lui Otto I duce de Saxonia, Henric s-a născut la Memleben. În 906 a luat-o de soţie pe Hatheburg, fata lui Erwin conte de Merseburg, de care a divorţat in 909 deoarece ea se călugărise după moartea primului ei soţ, iar căsătoria era considerată ilegitimă. Din acest mariaj a avut un fiu pe nume Thankmar. În acelaşi an s-a căsătorit cu Matilda de Ringelheim, fiica lui Dietrich, conte de Westfalia. De la ea a avut un fiu, Otto şi doua fete, Hedwige şi Gerberga. Henric a devenit duce de Saxonia la moartea tatălui său in 912. El s-a aflat in conflict cu regele Conrad I între anii 912 - 915 pentru stăpanirea Thuringiei. Cu toate acestea, Conrad, l-a numit de pe patul de moarte în 918, pe Henric drept succesorul său la tron. Îl considera pe acest aprig dusman al lui drept singurul om capabil să ţină în mană regatul Germaniei în faţa răscoalelor marilor feudali precum şi in faţa năvălirii triburilor maghiare. Alegerea sa a fost comfirmată in mai 919 de către nobilii saxoni şi franconi dar respinsă de şvabi, iar bavarezii au ales în locul său un alt rege. Henric s-a razboit cu ei timp de doi ani până când i-a îngenuncheat. Cu toate acestea ducii şi-au pastrat o relativă independenţă, mai cu seamă ducele de Bavaria, datorită faptului că Henric era silit în acelaşi timp să ţină piept şi invaziilor maghiare. Presiunea acestora era atât de puternică încât Henric şi-a dat seama că nu-i va putea răzbi pe calea armelor. Prin urmare, în 924 el acceptă in schimbul unui armistiţiu sa le plătească maghiarilor tribut timp de nouă ani ( 924 - 933 ). Regele a acceptat această umilinţă pentru a avea timp sa-şi fortifice regatul. În acest timp el a construit o serie de centre fortificate (burguri) împrejmuite de ziduri şi canale la care localnicii lucrau în permanenţă şi organizat o nouă cavalerie de elită dotată cu armuri grele şi antrenată în luptele cu diferite triburi slave. Astfel, cu ajutorul noii sale armate, Henric a cucerit Hevelii şi Daleminzi în 928 şi a suprimat o revoltă în Boemia în 929. Când s-a terminat armistiţiul în 933, regele a refuzat sa le mai plătească tribut maghiarilor şi s-a pregatit de război. La 15 martie 933 Henric a reputat o mare victorie asupra maghiarilor în bătălia de la Riade. După această înfrângere, triburile maghiare n-au mai năvălit în regatul Germaniei cât a mai domnit Henric. Ultima lui campanie a avut loc în 934 când a invadat Danemarca ocupând Schleswigul şi încorporându-l în regatul său. Regele a murit în vara lui 936 la castelul din Memleben lăsând fiului sau Otto un regat unit şi puternic sub domnia căruia va lua naştere Sfântul Imperiu Roman.