Henric I al Frantei

Henric I (franceză Henri I 1011—1060) - Regele Franţei, a domnit între anii 1031—1060, reprezentant al Dinastiei Capeţienilor, fiul regelui Robert II (972–1031) şi a Constanţei de Arles(973–1032). A fost încoronat Rege al Franţei la Catedrala din Rheims pe 14 mai 1027, conform tradiţiei Capeţienilor de asociere la domnie. A avut o influenţă şi o putere redusă până când a devenit adevărat conducător, odată cu moartea tatălui său. Când Henric I a devenit rege, i-a oferit titlul de Duce al Burgundiei fratelui său mai mic în 1032, puterea regelui în acel timp era slabă datorită intrigilor pornite de mama sa, Constanţa, şi a politicii nobililor normanzi, cărora Henric a fost nevoit să le facă favoruri, pentru a-şi consolida puterea . Printr-o mişcare strategică Henric I l-a ajutat pe William de Normandia, care va deveni William Cuceritorul pentru a stopa o răscoală a vasalilor săi. Henric a apărat ducatul lui William în victoria decisivă împotriva vasalilor în Bătălia de la Valea Dunelor, aproape de Caen. Câţiva ani mai târziu William care era vărul lui Eduard Confesorul, Rege al Angliei, s-a căsătorit cu Mathilde de Flandra, fiica lui Baudouin al V-lea, conte de Flandra. Henric a început să se teamă de potenţiala putere pe care o aduna William, astfel a încercat în 2 rânduri - în 1054 şi 1057 să cucerească Ducatul Normandiei, însă a fost înfrânt. Regele Henric I a murit pe 4 august 1060 în Vitry-en-Brie, fiind îngropat în Biserica Sfântul Denis. A fost succedat de fiul său, Filip I al Franţei, care era minor în acel timp, astfel la conducerea Franţei timp de 6 ani a fost Soţia lui Henric, Regina Anna de Kiev, având atribuţii de regentă.