Henric al IV-lea al Angliei

Henric al IV–lea (n. 3 aprilie 1367, d. 20 martie 1413) s-a născut în Castelul Bolingbroke din Lincolnshire, din această cauză fiind cunoscut şi sub numele de Henric de Bolingbroke. Tatăl său, Ioan de Gaunt era cel de-al treilea şi cel mai în vârstă fiu supravieţuitor al regelui Eduard al III-lea, şi se bucura de o poziţie foarte influentă în timpul domniei lui Richard al II-lea. Totuşi, Henric a avut o relaţie mai degrabă echivocă cu Richard: erau veri primari şi tovarăşi de joacă în copilarie, şi au fost admişi împreună în Ordinul Jartierei în 1377, dar Henric a luat parte la Revolta Lorzilor Revendicatori ce avut loc în anul 1387 împotriva regelui. După ce şi-a recâştigat influenţa, Richard nu l-a pedepsit pe Henric (mulţi dintre ceilalţi baroni rebeli au fost executaţi sau exilaţi), şi chiar l-a înălţat în rang ca Duce de Derby. Relaţia dintre Henric şi rege a ajuns la o a doua criză în 1398 când Richard l-a exilat pe Henric din regat pe o perioadă de zece ani -cu aprobarea lui Ioan de Gaunt- spre a evita un conflict sângeros între Henric de Bolingbroke şi Henric de Derby (care fusese exilat pe viaţă). Oricum, în anul următor, Ioan de Gaunt a murit, şi, fără a da explicaţii, Richard a anulat documentele legale care l-ar fi lăsat pe Henric să moştenească terenurile lui Gaunt în mod automat —în loc de aceasta, Henric trebuia să ceară aceste terenuri de la Richard. După nişte ezitări, Henric s-a întâlnit cu exilatul Thomas Arundel, fostul (şi viitorul) Arhiepiscop de Canterbury, care îşi pierduse această funcţie din cauza implicării sale alături de Lorzii Reclamanţi, iar Henric şi Arundel s-au întors în Anglia în timp ce Richard se afla în campanie militară în Irlanda. Avându-l pe Arundel drept sfătuitor, Henric Bolingbroke a iniţiat o campanie militară, confiscând terenuri de la cei care i se opuneau şi ordonându-le soldaţilor săi să distrugă mare parte din regiunea Cheshire. Rapid, Henric a câştigat destulă forţă şi ajutor ca să fie proclamat regele Henric al IV-lea, întemniţându-l pe regele Richard (care a murit în închisoare în împrejurări suspecte) şi înlăturându-l pe moştenitorul aparent al lui Richard, Roger Mortimer.