Filip I al Franţei

Filip I (franceză Philippe I, 23 mai 1052 — 29 iulie 1108) — Regele Franţei, a domnit între 1060-1108, reprezentant al dinastiei Capiţienilor, fiul lui Henric I al Franţei şi a Annei de Kiev, fiica lui Iaroslav I cel Înţelept, Mare Cneaz al Kievului. După moartea tatălui său, Henric I al Franţei, în 1060, Filip a fost recunoscut ca rege al Franţei. Fiind tânăr şi lipsit de talentul conducerea, a asistat la cel mai mare eveniment din mijlocul secolului - cucerirea Angliei de către William de Normandia, devenit William I al Angliei - vasalul său, fără să încerce să profite. Filip I câştiga foarte mult de pe seama investiţiilor, însă papa Grigore al VII-lea i-a atras atenţia la desfăşurarea liberă a simoniei, care era considerată păcat capital. Papa nu putea să ia măsuri drastice, din cauza conflictului cu Împăratul Henric al IV-lea, interdictul cu care fusese ameninţat regele nu a fost pus în practică şi situaţia a rămas aceeaşi. Filip însă nu a putut fugi de interdict, pronunţat în anul 1094, având ca motiv despărţirea regelui de prima sa soţie, Berta, şi căsătoria cu Bertrade, contesă de Anjou. În 1104 a promis că va întrerupe concubinajul cu Bertrada, fiind iertat, însă a continuat să trăiască cu ea. Din cauza interdictului, regele Filip nu a putut participa la prima cruciadă, iniţiată Papa Urban al II-lea în anul Domnului 1095.