Busolă

Busola sau compasul ( italiană com-pasus)este un Instrument de măsură pentru determinarea punctelor cardinale, indicând Polul Nord şi Polul Sud magnetic. Egiptenii au descoperit pentru prima dată busola.[necesită citare] Busola sau acul magnetic a fost deja cunoscut în timpul împăraţilor din China. Pe atunci busola consta dintr-o piatră magnetică legată de un fir de aţă pentru a se putea roti liber. Mai târziu apar formele de busole mai specializate. În Perioada Marilor descoperiri geografice portughezii au perfecţionat busola. Alexander Neckam un savant englez menţionează busola pentru prima oară prin secolul XII în Europa, fiind adusă în anul 1190 de arabi. Forma busolei de azi este menţionată prin secolul al XIII-lea probabil de un navigator italian din Amalfi, unde în port se găseşte statuia lui Flavio Gioia, declarat „descoperitor al busolei”. Busola poate fi clasică sau numerică. Cea clasică se compune dintr-o capsulă transparentă şi etanşă care conţine un lichid uleios, în care se roteşte, fixată pe un pivot, o săgeată magnetizată, colorată, de obicei, în roşu şi negru, capătul roşu indicând Polul Nord, iar cel negru (albastru) Polul Sud. Fundul capsulei poate fi liniat, cea ce permite o poziţionare simplă pe hartă, uşurând astfel găsirea Nordului şi orientarea pe hartă în spaţiu.