Bătălia de la Smolensk (1943)

A doua bătălie de la Smolensk (7 august 1943 – 2 octombrie 1943), cunoscută şi ca Operaţiunea Suvorov, a fost o ofensivă de primă mărime a Armatei Roşii în Rusia de vest în timpul celui de-al doilea război mondial. Declanşată aproape simultan cu bătălia de pe Nipru, ofensiva de la Smolensk a durat două luni şi a fost condusă de generalii Andrei Eremenko şi Vasili Sokolovski. Obiectivul operaţiunii a fost curăţarea elementelor germane din regiunile oraşelor Smolensk şi Briansk. Smolenskul era sub ocupaţia germană din timpul primei bătălii din regiunea oraşului din 1941. În ciuda unei defensive germane foarte bine puse la punct, Armata Roşie a fost capabilă să execute câteva străpungeri, eliberând oraşele importante precum Smolesk şi Roslavl. După aceasta, sovieticii au început lupta pentru eliberarea Belarusului. După încheierea operaţiei ofensive se poate trage concluzia că înaintarea sovietică a fost relativ modestă şi cu un ritm scăzut, în principal datorită rezistenţei puternice foarte ridicate. Operaţiunea a fost divizată în trei etape: 7 – 20 august, 21 august – 6 septembrie şi 7 septembrie – 2 octombrie. Deşi a jucat un rol militar important, operaţiunea Suvorov de eliberare a Smolenskului a fost importantă şi pentru efectul avut asupra bătăliei de pe Nipru. S-a estimat că aproximativ 55 de divizii germane au fost destinate apărării şi contracarării ofensivei de la Smolensk, divizii care ar fi fost de mare ajutor în lupta împotriva tentativei sovietice de forţare a râului Nipru, care se desfăşura mai la sud. În cursul acestei operaţiuni, Armata Roşie a alungat definitiv forţele germane de pe podul terestru a Smoleskului, care era din punct de vedere istoric cea mai importantă poartă de intrare pen tru orice atac spre Moscova. Spre sfârşitul bătăliei de la Kursk din iulie 1943, Wehrmachtul pierduse orice speranţă de recâştigare a iniţiativei strategice pe frontul de răsărit. Pierderile considerabile din această ultimă bătălie au făcut ca armata germană să fie mult mai puţin eficientă în luptă, mulţi dintre cei mai experimentaţi soldaţi ai săi pierind în timpul ultimilor doi ani de lupte. Aceste pierderi au redus mult capacitatea de reacţie a Wehrmachtului la atacurile sovieticilor.