Bătălia de la Saratoga este considerat de mulţi istorici ca punct de cotitură în istoria americană. Ea fost o bătălie hotărâtoare în evoluţia Războiului de independenţă al Statelor Unite ale Americii. În primăvara anului 1777 trupele engleze ocupă forturile Crown Point (New York) şi Ticonderoga, obligând trupele răsculate americane să se retragă. Trupele regulate engleze sosite din Canada în vara anul 1777 cu un efectiv de 10.000 de soldaţi, erau sub comanda generalului John Burgoyne. Ţelul lor era de a ocupa oraşul Albany, New York pentru a prelua controlul asupra regiunii văii râului Hudson şi de a o izola de restul coloniei. Înaintarea trupelor britanice a fost încetinită printr-o tactică de acţiuni sistematice de hărţuire, blocare a drumrilor şi distrugerea podurilor. În regiunea lacurilor Champlain şi Lake George, englezii au reuşit să înainteze numai câţiva kilometri pe zi. Trupele coloniale engleze conduse de Burgoyne care aveau acum un efectiv de 15.000 soldaţi, au fost oprite de trupele americane conduse de generalul Horatio Gates, în nordul văii Hudson, la Saratoga (New York). Rezultatul bătăliei a fost un dezastru pentru armata engleză, la sfârşitul luptelor generalul englez s-a predat.
