Bătălia de la Ramillies

Bătălia de la Ramillies a fost o confruntare armată importantă în timpul Războiului Succesiunii Spaniole. A avut loc la 23 mai 1706, finalizându-se cu un succes răsunător al forţelor aliate ale Republicii Ţărilor de Jos, Regatului Angliei şi vasalilor lor,[3] deşi bătălia a urmat unui şir de campanii neconvingătoare în anul 1705, când încrederea excesivă a aliaţilor în puterile proprii şi atitudinea indecisă a olandezilor după succesul lor din bătălia de la Blenheim au condus la o campanie mai puţin reuşită de-a lungul râului Mosela, forţându-l pe Ducele de Marlborough să abandoneze planurile de a cotropi Franţa. În ciuda incapacităţii forţelor aliate de a obţine o victorie decisivă, Ludovic al XIV-lea era dispus să accepte pacea, dar în termeni rezonabili pentru Franţa. Astfel, a cerut armatei sale să adopte o tactică ofensivă pe toate fronturile, în loc să stea în defensivă. Anul 1706 a început bine pentru generalii lui Ludovic al XIV-lea, care au repurtat succese timpurii în Italia şi Alsacia, unde mareşalul de Villars l-a silit pe margravul de Baden să se retragă peste Rin. Ludovic al XIV-lea îl presa acum pe Mareşalul de Villeroi să îl caute pe Marlborough şi să-i oblige pe Aliaţi la o confruntare în Ţările de Jos Spaniole. În consecinţă, mareşalul francez a pornit spre Leuven (Louvain) în fruntea a 60.000 de oameni, mărşăluind în mod provocator către Zoutleeuw (Léau). Marlborough, de asemenea hotărât să se angajeze într-o confruntare majoră, şi-a strâns forţele – circa 62.000 de oameni – lângă Maastricht, înainte de a avansa către râul Mehaigne şi câmpia Ramillies unde francezii, în aşteptarea bătăliei, îşi formaseră deja liniile.