Bătălia de la Quatre Bras

Bătălia de la Quatre Bras a fost o bătălie purtată pe 16 iunie 1815 între armata anglo-olandeză, condusă de Wellington, şi aripa stângă a Armatei Nordului, condusă de Mareşalul Michel Ney. Scopul bătăliei a fost controlul intersecţiei cruciale a patru drumuri, din dreptul localităţii belgiene Quatre Bras. Deşi, la începutul bătăliei, mareşalul francez se bucura de o superioritate numerică semnificativă, acesta a dat dovadă de o precauţie necaracteristică, amânând atacul până după amiază, moment în care ducele de Wellington tocmai primise întăriri. Ney a reuşit totuşi să cucerească intersecţia esenţială, dar contraatacul anglo-aliat l-a împins pe poziţiile sale iniţiale. Atunci când mareşalul a organizat un nou atac, a găsit poziţia neapărată, întrucât Wellington începuse retragerea după ce a aflat de înfrângerea prusacilor la Ligny, înfrângere care punea toată armata anglo-aliată într-o poziţie precară, riscând un atac în flanc din partea armatei franceze principale. Instrucţiunile lui Wellington la începutul campaniei s-au bazat faptul că oraşul Bruxelles trebuia protejat împotriva unui atac al francezilor, însă Wellesley nu ştia ce rută va fi urmată de către Napoleon, primind rapoarte (false) cum că o manevră de învăluire ar fi avut loc prin Mons. A auzit pentru prima dată de începerea ostilităţilor în jurul orei 15:00 pe 15 iunie de la prinţul de Orania, confirmări ulterioare ale faptului că avanposturile Corpului I prusac, sub comanda locotenent-generalului Graf von Ziethen, erau atacate de către francezi la ora 04:30 la Thuin (lângă Charleroi), sosind în următoarele trei ore. Era ora 18:00 atunci când Wellington a pus la cale primele ordine prin care să-şi concentreze armata.[3] Cu toate acestea, era încă nesigur unde ar fi fost mai bine să-şi adune forţele, ordonând ca armata sa să înainteze către prusaci abia după ce a aflat că frontul din apropiere de Mons era liber – aproape de miezul nopţii. Această întârziere de nouă ore l-a împiedicat pe Duce să îşi deplaseze armata într-o poziţie din care i-ar fi putut oferi lui Gebhard von Blücher sprijinul de care avea nevoie (iar istoricul Peter Hofschröer spune că i-a promis acest lucru)[4] pe 16 iunie în Bătălia de la Ligny. Wellington nu a ordonat armatei sale nici să înainteze către Quatre Bras pe 16 iunie, încă suspectând o manevră de învăluire prin Mons. (A spus mai târziu că a făcut aceasta pentru a-şi acoperi greşelile, deşi ordinele emise şi primite nu corespund acestei afirmaţii.) Totuşi, cartierul general al prinţului de Orania a decis să ignore ordinele lui Wellington de a regrupa forţele olandeze înăuntrul şi în jurul oraşului Nivelles, în loc de aceasta luând iniţiativa de a apăra Quatre Bras, unde au primit ajutorul substanţial al trupelor din Braunschweig şi Nassau. Planul original al lui Napoleon pentru 16 iunie era întemeiat pe presupunerea că forţele Coaliţiei, care fuseseră luate prin surprindere, nu vor încerca o concentrare înaintată a forţelor, care ar fi presupus un risc major din partea acestora; de aceea a intenţionat să împingă avangarda chiar şi până la Gembloux, cu scopul de a-l găsi şi respinge pe Blücher. Pentru a sprijini această operaţiune, rezerva se va îndrepta mai întâi la Fleurus pentru a-l întări pe Grouchy, în caz că avea nevoie de ajutor pentru a alunga trupele lui Blücher; însă, odată ce va ocupa Sombreffe, Napoleon va redirecţiona rezervele înspre vest pentru a se alătura lui Ney, care ar fi trebuit până atunci să captureze Quatre Bras.[5] Pentru a îndeplini acest obiectiv, Ney, căruia îi era ataşat acum Corpul al III-lea de Cavalerie (Kellermann), trebuia să se maseze la Quatre Bras şi să trimită avangarda la 10 kilometri (6 mile) nord de acel loc, o divizie la Marbais realizând legătura dintre el şi Grouchy. Apoi, centrul împreună cu aripa stângă vor executa un marş de noapte către Bruxelles. Forţele Coaliţiei vor fi astfel separate iremediabil şi tot ce va rămâne de făcut va fi distrugerea fiecăreia în parte. Napoleon aştepta acum informaţii suplimentare din partea comandanţilor săi de la Charleroi, unde a concentrat Corpul al VI-lea (Lobau), pentru a-l cruţa, dacă era posibil, de un contramarş obositor, deoarece părea că nu va fi nevoie de acesta decât pentru marşul spre Bruxelles.[5] Pe 15 iunie, în timp ce Copul I prusac se retrăgea către Ligny, a apărut un pericol pentru forţele Coaliţiei: faptul că Ney va putea avansa prin Quatre Bras pentru a-şi îndeplini misiunea fără să întâlnească aproape deloc opoziţie. La cartierul general olandez de la Genappe (situat la aproape cinci kilometri (3 mile) de Quatre Bras), generalul-maior Rebecque, şeful de stat major al prinţului de Orania, dându-şi seama de pericol, i-a ordonat locotenent-generalului Hendrik, baron de Perponcher Sedlnitsky, comandantul celei de-a doua divizii olandeze, să-şi trimită cea de-a doua brigadă (prinţul Bernhard de Saxa-Weimar-Eisenach) pentru a ocupa Quatre Bras. Brigada, alcătuită din două regimente din Nassau, a ajuns la destinaţie pe la ora 14:00 în data de 15 iunie. Prinţul Bernhard s-a dispus în faţa primilor cercetaşi francezi, lăncieri ai diviziei de Cavalerie Uşoară a Gărzii Imperiale (Lefebvre-Desnouettes), în timp ce aceştia se apropiau de Quatre Bras. Lăncierii au fost opriţi la Frasnes, după care Nassauerii s-au retras în pădurea Bossu, un petic dens de pădure de lângă Quatre Bras.[6] Generalul Lefebvre-Desnouettes a cerut sprijinul infanteriei, însă deoarece se lăsa întunericul, iar infanteria sa era împrăştiată de-a lungul drumului Bruxelles-Charleroi, Ney a respins cererea şi a decis să aşeze tabăra pentru noapte, ca apoi să se apropie de Quatre Bras în forţă a doua zi.[7] Atunci când a început să se facă seară, pe 15 iunie, în loc să urmeze ordinele lui Wellington de a concentra Corpul I la Nivelles, Rebecque a ordonat primei brigăzi (Graaf van Bijlandt) a celei de-a doua divizii olandeze să întărească brigada a doua a prinţului Bernhard.[8] Ney a petrecut dimineaţa zilei de 16 iunie cu masarea Corpurilor I şi II şi recunoaşterea inamicului de la Quatre Bras, care, după cum fusese informat, fusese întărit. Însă până la prânz nu a întreprins nicio acţiune majoră pentru a captura intersecţia, care se afla la îndemâna sa. Între timp, Grouchy a raportat de la Fleurus că prusacii veneau dinspre Namur, dar se pare că Napoleon nu a acordat prea multă importanţă acestui raport. Se afla încă la Charleroi atunci când, între 09:00 şi 10:00, a primit veşti suplimentare dinspre flancul stâng cum că forţe ostile considerabile erau vizibile la Quatre Bras. Împăratul i-a scris de îndată lui Ney, spunându-i că acelea nu puteau fi altceva decât o parte din trupele lui Wellington şi că mareşalul trebuia să-şi concentreze soldaţii pentru a zdrobi ce se afla în faţa lor, adăugând că trebuia să trimită toate rapoartele la Fleurus. Apoi, lăsându-l provizoriu pe Lobau la Charleroi, Napoleon s-a grăbit să ajungă la Fleurus, unde a sosit în jurul orei 11:00.[5]