Bătălia de la Mărăşeşti

Bătălia de la Mărăşeşti (6-19 august 1917) a fost cea mai importantă operaţiune militară desfăşurată de Armata Română în timpul Primului Război Mondial, fiind totodată şi una din cele mai importante operaţii desfăşurate de trupele aliate pe parcursul războiului. A fost o operaţiune complexă, de apărare şi menţinere a liniei frontului punctată cu numeroase riposte ofensive din partea românilor, în condiţiile în care armata rusă era în plină disoluţie revoluţionară. Generalul german von Morgen, comandantul Corpului I, consemna în memoriile sale: "Rezistenţa duşmanului, în special a românilor, a fost neobişnuit de dârză şi s-a manifestat prin 61 de contraatacuri ... în decursul celor 14 zile de luptă. Ele au condus mai ales la lupta cu baioneta." [1] În inima românilor, această bătălie are un loc special datorită eroismului de care au dat dovadă ostaşii români şi a faptelor de arme ale sublocotenentului Ecaterina Teodoroiu, căpitanului Grigore Ignat, generalului Eremia Grigorescu, dar mai ales datorită legendarei expresii Pe aci nu se trece![2]. Planificarea germană a denumit operaţiunea "Bătălia de străpungere de pe Putna şi Şuşiţa", făcând parte din complexul strategic de rupere a frontului Moldovei împreună cu Bătălia de la Oituz (a treia bătălie de la Oituz) din 8-22 august 1917. Germano-austro-ungarii au plasat în dreptul localităţii Mărăşeşti o forţă de lovire de 12 divizii cu peste 1100 tunuri - una dintre cele mai mari densităţi artileristice [3]. Începută ca o bătălie de urmărire a forţelor ruseşti - care nu mai doreau să lupte, bătălia s-a transformat treptat într-o încercare foarte costisitoare de "a sfărâma armata română din Moldova", după cum chiar mareşalul Hindenburg, şeful Marelui Stat Major german, afirma [4]. Cotidianul "Times" scria că "Apărarea frontului la Mărăşeşti a fost cea mai strălucită faptă de arme săvârşită vreodată de români ...".