Bătălia de la Kosovo Polje (1448)

A doua Bătălie de la Kosovo Polje a avut loc între 17-20 octombrie 1448 lângă Câmpia Mierlei (în sârbă Kosovo Polje/Косово Поље; în maghiară Rigómező), un oraş din Serbia de astăzi, între o coaliţie creştină sub conducerea lui Ioan de Hunedoara şi o armată a Imperiului Otoman condusă de sultanul Murad al II-lea. După înfrângerea suferită în bătălia de la Varna din 1444, Ioan Huniade a ridicat o nouă armată, după care, în anul 1448, a început o nouă campanie împotriva Imperiului Otoman. Planul său s-a bazat pe o revoltă în Balcani şi un atac surpriză împotriva otomanilor, şi pe distrugerea forţelor principale ale acestora într-o singură bătălie. Huniade a fost foarte confident în şansele sale şi a comis unele erori tactice care l-au costat victoria. Conducătorul Albaniei, Skanderbeg şi armata sa au încercat să se alăture coaliţiei creştine, dar au fost atacaţi de vasalul otomanilor Đurađ Branković al Serbiei şi de Vladislav al II-lea al Valahiei, care l-au împiedicat să ajungă la locul bătăliei. Când Ioan Huniade a ajuns pe câmpia de lângă Kosovo, şi-a dat seama că otomanii erau în spatele armatei sale. Atât Huniade cât şi sultanul au dat ordin să se ocupe dealurile din zonă, pentru o amplasare cât mai bună în teren. În urma unei lupte intense, creştinii au reuşit să cucerească poziţiile dorite şi au fortificat tabăra utilizând carele de luptă din dotare. A doua zi a început bătălia propriu-zisă. Huniade a atacat primul cu trupele sale de cavalerie grea şi uşoară, având ca obiectiv flancurile otomane. Cavaleria s-a ciocnit de trupele rumeliene şi anatoliene, care au fost ajutate şi de cavaleria uşoară turcă, creştinii fiind copleşiţi de cele trei corpuri. Supravieţuitorii au fost nevoiţi să se retragă la carele de război. Când Huniade a văzut că primul atac a fost respins, a atacat cu grosul armatei sale, compusă din infanterie uşoară şi cavalerie grea. Ienicerii nu au reuşit să oprească atacul, aşadar cavalerii au înaintat prin centrul câmpiei, dar au fost opriţi la tabăra inamică. După ce asaltul a fost oprit, infanteria otomană s-a regrupat şi a început să atace caii cavalerilor creştini pentru a opri avansul acestora. Cavaleria uşoară a rămas fără suportul celor în armură, otomanii reuşind din nou să-i întoarcă la tabără. În haosul care a urmat, ienicerii au ucis majoritatea nobililor creştini, iar Huniade a încercat să scape cu viaţă, însă a fost capturat de sârbi. Noaptea, cele două tabere au făcut schimb de canonade. Dimineaţa următoare sultanul a ordonat atacul final, otomanii reuşind să anihileze restul armatei maghiare.