Bătălia de la Friedland

După bătălia de la Heilsberg (10 iunie), francezii urmăresc armata rusă, MareşalulMurat fiind trimis în avangardă spre Königsberg iar Lannes spre Friedland, pe unde ruşii ar fi trebuit să treacă în mod obligatoriu dacă ar fi dorit să ajungă la Königsberg.^[2] Conducând avangarda franceză, Lannes se ciocneşte într-adevăr la 14 iunie, începând cu ora 3 dimineaţa, de întreaga armată rusă, dintre care o parte traversase râul Alle. Aceştia din urmă nu profită însă de enorma lor superioritate numerică şi Lannes rezistă pe poziţii, primind ca întăriri în jurul orei 8 Corpul de armată al lui Mortier, urmat de cavaleria grea a lui Nansouty, dar în jurul orei 11, ruşii tot aveau o superioritate numerică semnificativă (56 000 contra 25 000 de oameni). Sosit pe câmpul de bătălie în jurul amiezii împreună cu Mareşalul Ney şi cu Corpul de armată al acestuia, Napoleon I dă noi dispoziţii ofensive. Arzând de nerăbdare să treacă la atac, Ney se lansează cu atâta elan încât Împăratul exclamă: „Omul ăsta e un leu”. Spre orele 16 toate forţele franceze din sector erau regrupate, inclusiv Garda Imperială Franceză. Garda rusă călare se lansează în aceste momente la atac şi dă peste cap diviziile Bisson şi Marchand, producând panică în liniile franceze. Intervine însă salutar generalul Dupont, a cărui divizie îi salvează pe oamenii lui Ney. În acelaşi timp, o Mare Baterie comandată de generalul Sénarmont se desfăşoară cu intrepiditate la mică distanţă (între 400 şi 120 de metri) de linia rusă şi deschide un foc devastator asupra acestora, trăgând nu mai puţin de 2 600 de lovituri în 3 ore. Linia rusă cedează şi o mare parte dintre soldaţi o rup la fugă, trecând podurile peste râul Alle, dar francezii bombardează aceste poduri care curând iau foc, prinzând o parte din armata inamică în capcană. Ruşii sunt urmăriţi îndeaproape până dincolo de Friedland, lăsând în urmă un număr mare de prizonieri.^[1] Bătălia de la Friedland a avut loc pe 14 iunie 1807 şi a opus o armată franceză sub comanda Mareşalului Lannes, apoi a lui Napoleon I unei armate ruse, conduse de generalul Beningsen. Bătălia s-a încheiat cu victoria decisivă a francezilor, Rusia fiind silită să încheie pace şi să semneze Tratatul de la Tilsit, în acelaşi an.[1]