Bătălia de la Eylau

Bătălia de la Eylau a opus, pe parcursul zilei de 8 februarie 1807 o armată franceză condusă de Împăratul Napoleon I unei armate ruse, aflate sub conducerea generalului Beningsen, susţinute de un corp prusac condus de generalul L'Estocq. A fost una dintre cele mai sângeroase bătălii din cadrul Războaielor napoleoniene, ambele armate pierzând între o treime şi aproape jumătate din efective, în funcţie de estimări[1][2]. Deoarece în săptămânile precedente manevrele franceze de învăluire eşuaseră în mod repetat, Napoleon decide să atace frontal armata rusă, masată la est de satul Eylau, pe o câmpie mlăştinoasă. Corpul Mareşalului Ney nefiind încă prezent, francezii nu dispun la începutul bătăliei decât de 40 000 de oameni, care sunt eşalonaţi pe un front de 3 kilometri, în timp ce ruşii, mult mai numeroşi, ocupă un front de 5 kilometri. Napoleon îşi instalează cartierul general în cimitirul din sat, o bună poziţie de observaţie, dar aflată în raza de acţiune a artileriei inamice şi aproape de linia acestora[1][2]. Bătălia începe în jurul orei 7 dimineaţa cu un violent duel de artilerie, satele Rothenen şi Eylau fiind cuprinse de flăcări. Urmează apoi un atac rus asupra aripii stângi franceze, respins cu greu de divizia generalului Leval. Urmează atacul francezilor pe care îl conduce Mareşalul Davout, asupra aripii stângi ruse, pe care o împinge înapoi şi o dă peste cap, slăbind centrul rus. În jurul orei 10, imediat după succesul lui Davout, Împăratul ordonă Corpului VII, comandat de Mareşalul Augereau să opereze un nou atac, de această dată asupra centrului rus. Cu toate acestea, bătălia desfăşurându-se în timpul unei puternice furtuni de zăpadă, Corpul VII manevrează într-o direcţie greşită, prezentând flancul unei puternice baterii ruse, care decimează Corpul VII. Cazacii ruşi intervin prompt şi încep să disloce infanteria lui Augereau, care suferă pierderi teribile şi este nevoită să se retragă până în apropierea cimitirului de la Eylau. În total, pe parcursul zilei de 8 februarie, Augereau, rănit la rândul său, a pierdut nu mai puţin de 5 000 de oameni: 929 de morţi şi 4 271 răniţi. Profitând de superioritatea sa numerică, Benningsen lansează un atac general[1][2]. Pentru a evita înfrângerea, Împăratul aruncă în luptă întreaga cavalerie franceză, nu mai puţin de 80 de escadroane, sub comanda Mareşalului Murat. Această şarjă masivă se soldează cu pierderi grele pentru cavaleria franceză, nesusţinută de infanterie, dar reuşeşte să dea peste cap prima linie inamică şi astfel întârzie înaintarea ruşilor. Situaţia francezilor fiind în continuare critică, cu cavaleria epuizată şi neavând alte rezerve de infanterie, Împăratul trimite infanteria Gărzii Imperiale pentru a recuceri cimitirul de la Eylau, poziţie esenţială din centrul dispozitivului. Garda atacă la baionetă şi masacrează 4 000 de grenadieri ruşi, într-o violentă serie de şarje. Cu toate acestea, sosirea celor 10 000 de prusaci ai lui L'Estocq agravează situaţia francezilor, dar Mareşalul Ney soseşte la rândul său pe câmpul de bătălie în jurul orei 19, echilibrând raportul de forţe[1][2]. Deoarece francezii puteau să mai primească şi alte întăriri, generalul Benningsen decide să se retragă de pe câmpul de bătălie, ştiind totuşi că a produs pierderi foarte grele francezilor, care nu vor fi capabili de nici o urmărire. Francezii rămân stăpâni pe câmpul de bătălie, ceea ce nu îl împiedică pe generalul rus să anunţe la Moscova că bătălia a fost o victorie, scriind: „Sunt fericit să vă informez că armata pe care Maiestatea Voastră a binevoit să mi-o încredinţeze tocmai a înregistrat o nouă victorie”. Chiar dacă bătălia a fost departe de a fi o victorie rusă, ea nu poate fi considerată a fi nici o victorie franceză[1][2].