Bătălia de la Dresda

Bătălia de la Dresda, purtată în jurul capitalei saxone, a început pe 26 august 1813, la ora 15, atunci când generalul austriac Karl Philipp zu Schwarzenberg, care ocupase colinele din jurul oraşului, a atacat corpul de armată al mareşalului francez Gouvion Saint-Cyr, care apăra oraşul. Luptând în raport de 4/1, francezii sunt nevoiţi să evacueze Gross-Garten şi parcul Moczinski, moment la care soseşte Împăratul Napoleon, cu „Tânăra Gardă” şi Rezerva de Cavalerie a lui Joachim Murat. Armata pruso-austriacă este respinsă pe poziţiile sale iniţiale şi bătălia se încheie spre orele 21 doar pentru a se relua a doua zi, la ora 6, sub o ploaie torenţială. Graţie atacurilor excelent coordonate de mareşalul Claude Victor-Perrin, susţinut de cavaleria lui Murat, francezii eliberează capitala saxonă şi resping armata pruso-austriacă, cauzându-i pierderi semnificative, inclusiv un număr mare de prizonieri. Francezii au profitat şi de ploaia torenţială care a împiedicat câteva din careele aliate să deschidă focul asupra cavaleriei. În timpul zilei de 27, generalul francez Moreau, „Eroul Bătăliei de la Hohenlinden”, devenit consilier militar al ţarului este lovit de o ghiulea trasă de artileria pedestră a Gărzii Imperiale franceze şi îşi pierde ambele picioare, murind din această cauză. De partea armatei franceze, şi-au găsit de asemenea sfârşitul în timpul bătăliei: generalii Combelle, comandant al celei de-a doua brigăzi a celei de-a treia divizii a „Tinerei Gărzi” şi Laboissière, comandant al brigăzii de cavalerie a Corpului III, cât şi colonelul Deshayes colonel-maior al celui de-al doilea regiment de vânători pedeştri din „Vechea Gardă”.[1]