Bătălia de la Berezina

Bătălia de la Berezina face parte din războaiele napoleoniene, având loc la data de 26 - 28 noiembrie 1812 şi soldându-se cu o înfrângere a armatei franceze în timpul retragerii ei din Rusia. În ciuda înfrângerii, 50.000 de oameni din armata franceză, mai ales Garda Imperială, au reuşit să traverseze râul Berezina şi să se salveze. Bătălia a avut loc după ce trupele lui Napoleon au părăsit oraşul Smolensk şi au început să treacă podul de pontoane peste apele îngheţate ale râului Berezina la nord de Borisov. În timpul retragerii trupelor franceze, ca urmare a campaniei militare contra Rusiei, trupele lui Napoleon sunt aproape încercuite de trei armate ruseşti la 21 noiembrie 1812, pe malul estic al râului Berezina. Trupele franceze care porniseră cu un efectiv de 500.000 de soldaţi, au fost decimate în timpul campaniei şi reduse la circa 49.000 de soldaţi şi 40.000 de diferiţi însoţitori ai trupelor. Corpul II de armată, sub comanda mareşalului Nicolas Oudinot, redus la numai 8.000 de soldaţi, cuprindea 4 regimente elveţiene şi divizia Merle. Aceşti oameni, împreună cu Corpul IX al lui Victor vor fi cei care vor duce greul luptei de acoperire a retragerii. Pontonierii generalului Éblé au construit două poduri unul pentru infanterie şi celălalt pentru artileria ecvestră. La 27 noiembrie Corpul II de armată reuşeşte să traveseze Berezina ajungând pe malul de vest unde începe să atace trupele ruseşti care căutau să împiedice trupele franceze să treacă podul. În dimineaţa de 28 noiembrie paticipă la lupte şi divizia elveţiană care ocupă drumul spre Borisov şi pădurea de la Stahov ei fiind atacaţi de trupele ruseşti. Elveţienii sunt obligaţi să recurgă, din cauza lipsei muniţiei, la lupta la baionetă. Astfel elveţienii au înlesnit manevra diviziilor Legrand şi Maison, care ajung într-o poziţie avantajoasă şi în final pot traversa podul. Au rămas în viaţă numai un număr 300 de elveţieni care s-au putut prezenta în data de 29 noiembrie la apelul de seară. *vezi sursa: [1]