Join US!

17 aprilie 2011

Steven George Gerrard

Sursa
Steven Gerrard
Steven George Gerrard (născut la 30 mai 1980 în Whiston, Merseyside) este un jucător englez de fotbal. Este căpitanul lui Liverpool, unde poartă numărul 8. Este un mijlocaş versatil, cunoscut pentru şuturile sale de la distanţă şi pentru pasele reuşite. Este numit un mijlocaş "din careu în careu", deşi el a fost deseori utilizat ca mijlocaş dreapta, sau ca al doilea vârf. În timpul carierei sale, a câştigat premii precum "Cel mai bun tânăr jucător din Anglia", "Cel mai bun jucător din Anglia", "Cel mai bun mijlocaş european", "Cel mai valoros jucător din Premier League" (de două ori), şi "Cel mai valoros jucător din UEFA Champions League"[necesită citare]. A fost desemnat "Membru al ordinului britanic" pentru contribuţiile sale fotbalistice în finala UEFA Champions League din 2005, şi finala Cupei Angliei din 2006, cand a fost esenţial pentru revenirile echipei sale. A fost nominalizat de trei ori la categoria "Jucătorul anului" în 2005, 2006 şi 2007. Pe 5 februarie 2008, a fost votat de catre englezi, "Jucătorul englez al anului" pentru 2007.
Liverpool
Steven George Gerrard şi-a început cariera la echipa locală Whiston Juniors. A fost observat de scouterii lui Liverpool când avea doar 8 ani, şi s-a alăturat şcolii de fotbal a lui Liverpool în 1987. A jucat câteva meciuri, însă creşterea întârziată l-a restricţionat la doar 20 de partide în perioada 14-16 ani.
Când avea 14 ani, Gerrard a dat probe la câteva echipe rivale, incluzând Manchester United. În autobiografia lui spunea că a facut asta „doar ca să puna presiune pe Liverpool, ca să semneze un contract profesionist”. În acest timp, a suferit un accident cu o furcă de grădină ruginită, în care îşi putea pierde piciorul.
Steven a semnat primul contract profesionist cu Liverpool pe 5 noiembrie 1997. Era plătit cu 700 de lire pe săptămână.
Steven Gerrard şi-a făcut debutul pentru Liverpool pe 29 noiembrie 1998, înlocuindu-l pe Vegard Heggem împotriva lui Blackburn Rovers. Primul său meci ca titular a fost în Cupa UEFA împotriva lui Celta Vigo. În urma accidentării lui Jamie Redknapp, Gerrard avea să joace 13 meciuri pentru Liverpool în acel sezon.
Sezonul 1999-2000 l-a văzut pe managerul Gerard Houllier folosindu-l pe Gerrard ca partenerul lui Jamie Redknapp în linia mediană. După ce a fost titular timp de şase meciuri, Gerrard a fost trecut pe banca de rezerve în derbiul local cu Everton. Steven l-a inlocuit pe Robbie Fowler în minutul 66, însă avea să primeasca primul cartonaş roşu al carierei, după un fault asupra lui Kevin Campbell în minutul 90. Mai târziu în acel sezon, avea să marcheze primul său gol, într-o victorie cu 4-1 în faţa lui Sheffield Wednesday.
Spatele său începea să îi cauzeze probleme. La acea vreme, mulţi jurnalişti ziceau că fanii nu îl vor mai vedea pe Steven Gerrard refăcut complet. Însă managerul Gerard Houllier l-a dus la un specialist. După câteva vizite la celebrul consultant sportiv Muller-Wohlfarth, diagnosticul a fost că durerile lui Gerrard sunt un rezultat al creşterii accelerate, într-o perioadă scurtă de vreme. După tratament, el şi Liverpool F.C. s-au asigurat că acele probleme nu vor reveni. Gerrard suferea atunci de probleme de creştere. I s-a spus că sunt necesare patru operaţii pentru această corectare. A fost trimis la un francez pentru tratament, de Gerard Houllier. A luptat din greu pentru a se recupera, şi în curând, problemele de creştere au dispărut. S-a mai spus de asemenea că din cauza unei creşteri de şase centimetri în inaltime doar într-un an, corpul său a cauzat multe probleme. În tinereţe i s-a spus că va fi imposibil pentru el să joace două meciuri pe săptămână.
Sezonul 2000-2001 i-a adus lui Gerrard primele sale trofee majore. A lăsat în spate problemele sale, şi a jucat 50 de meciuri în prima echipă, marcând 10 goluri, iar Liverpool a câştigat Cupa Ligii şi Cupa Angliei. În finala Cupei UEFA, în faţa lui Alaves, Gerrard a marcat primul său gol important şi Liverpool a câştigat cu 5-4. La finele sezonului, Gerrard a fost numit "Jucătorul tânăr al anului".
[modificare]
2001-2002: Influenţa creşterii

În urma sezonului din 2001, Gerrard începea să-şi crească influenţa la Liverpool, şi probleme sale au dispărut. A avut un rol important în sezonul 2001-2002 când Liverpool a reuşit să termine pe locul doi în Premier League, cu cele mai multe puncte din ultimul deceniu. În timpul acestui sezon, Houllier a suferit atacuri cardiace serioase, care au rezultat la o operaţie pe inimă. La acea vreme, Liverpool părea că redevine o forţă în fotbalul din Anglia, însă boala lui Houllier a făcut ca echipa să regreseze. Performanţele echipei scădeau radical, şi numai Gerrard şi Michael Owen reuşeau să câştige meciuri, având momente de inspiraţie.
O perioadă, Gerrard a avut o formă scăzută, culminând cu schimbarea la pauză într-un meci de Champions League. După acel meci, Gerrard a fost subiectul lui Houllier de critică, antrenorul sugerând că acesta nu se mai concentrează la fotbal. Gerrard a menţionat în autobiografia sa, că la sfârşitul mariajului părinţilor săi, şi-a redirecţionat atenţia de la echipă. Gerrard şi-a revenit repede din forma slabă, şi a început din nou să se simtă influenţa sa în echipă. Sezonul a culminat cu o serie de performanţe pentru Gerrard, care a marcat primul gol din finala Cupei Ligii împotriva rivalilor Manchester United.
La începutul sezonului din 2003, Gerrard a devenit liderul lui Liverpool de pe teren, şi a fost numit căpitanul echipei, înlocuindu-l pe Sami Hyypiä. Houllier i-a dat responsabilitatea lui Gerrard în octombrie 2003, probabil sperând că îi va inspira pe coechipierii săi, să îşi îmbunătăţească performanţele, dar de asemenea să-l forţeze să se disciplineze - o tactică ce aparent a funcţionat, întrucât în tot sezonul a luat doar două cartonaşe galbene. Pe atunci colegul său, Michael Owen, în autobiografia sa, a spus, că faptul că Gerrard a fost numit căpitan, „i-a fost luată presiunea de pe umeri”. Gerrard a semnat un contract pe patru ani, cu plata de 60.000 de lire pe săptămână. În timp ce Gerrard excela în postura de căpitan, echipa a continuat să evolueze slab, şi sezonul 2003-2004 s-a încheiat fără trofee, şi fără pic de optimism în privinţa viitorului lui Liverpool sub comanda lui Houllier. Pentru prima dată, era sugerată ideea ca Gerrard să părăsească Anfield-ul pentru a-şi realiza potenţialul. În acest sezon, Liverpool a reuşit să ocupe un loc de Champions League în ultima etapă a campionatului. Oficialii lui Liverpool au decis că schimbarea lui Gerard Houllier este esenţială. Acest lucru a condus la speculaţii cum că Gerrard ar dori să părăsească şi el Anfield-ul, însă numirea lui Rafael Benitez l-a convins să rămână, să vadă ce poate aduce noul antrenor.
Rămânând la Liverpool, era important atât pentru club, cât şi pentru jucător să aibă un sezon bun. Însă, la începutul sezonului, Liverpool se zbătea cu noul antrenor. Liverpool a fost dezavantajată de vânzarea lui Michael Owen la Real Madrid, şi o accidentare serioasă a lui Djibril Cissé. Accidentările severe au afectat şi restul echipei, inclusiv pe Gerrard. O accidentare la picior în faţa rivalilor de la Manchester United pe 20 septembrie 2004, a făcut ca Gerrard să fie în afara terenului până în noiembrie 2004. Până atunci, clubul era deja în panică în Premier League, iar rămânerea în Champions League era sub semnul întrebării.
Liverpool trebuia ca în ultimul meci din grupă, să câştige la o diferenţă de două goluri, pentru a accede în optimile competiţiei. Gerrard a reuşit să marcheze de la 25 de metri, în ultimele 5 minute împotriva grecilor de la Olympiacos Pireu, şi a asigurat calificarea echipei. Rezultatul a fost cu atât mai impresionant, cu cât Liverpool era condusă la pauză cu 1-0. Liverpool se zbătea pentru goluri după plecarea lui Owen, şi accidentarea lui Cissé. Însă au reuşit o revenire dramatică, şi au marcat de două ori, până ce Gerrard a asigurat calificarea mai departe. După meci, Gerrard a zis că a fost cel mai important, dacă nu cel mai bun gol pentru Liverpool până atunci.
Acest rezultat a schimbat sezonul european al lui Liverpool, cormoranii reuşind să iasă învingători din dublele manşe cu Bayer Leverkusen, Juventus Torino şi Chelsea, iar Gerrard fiind un jucător cheie spre finala UEFA Champions League. Oricum, în acelaşi timp, clubul a continuat să se chinuie în campionat, terminând doar pe cinci în Premier League, la mai mult de 30 de puncte de liderul Chelsea. Liverpool a ajuns în finala Carling Cup, însă au fost invinşi de Chelsea cu 3-2 după prelungiri. Gerrard din nefericire a marcat un autogol cu capul în timp ce Liverpool conducea, cu 10 minute înainte de final. Aceasta s-a dovedit una dintre cele mai slabe perioade de pe Anfield, şi încă odată, speculaţiile presei îl dadeau ca şi plecat la finele sezonului.
Finala de la Istanbul
Liverpool a jucat împotriva lui AC Milan în finala UEFA Champions League din 2005. Meciul începuse prost, iar la pauză Liverpool era condusă cu 3-0. Se părea că AC Milan avea trofeul deja. Rafael Benitez făcuse o sumedenie de tactici la pauză, cea mai importantă fiind introducerea lui Dietmar Hamann în locul lui Steve Finnan, ce îi permitea lui Gerrard să avanseze. Schimbările au fost un succes, şi Liverpool a reuşit una dintre cele mai faimoase reveniri din istoria fotbalului.
În doar şase minute din repriza a doua, Liverpool a marcat de trei ori, şi a dus meciul la 3-3. Gerrard a dat drumul balului, după ce a marcat cu capul primul gol, din pasa lui John Arne Riise în minutul 54. După ce marcase, Gerrard le-a spus coechipierilor că încă mai au şanse să învingă. Două minute mai târziu, Vladimir Smicer a marcat golul doi al roşilor. Peste câteva momente, Gerrard a fost agăţat în careu de către Gennaro Gattuso, şi a obţinut un penalti. Execuţia lui Xabi Alonso a fost parată în primă fază, însă mingea a ricoşat la spaniol, şi acesta nu a mai iertat.
Nu au mai fost goluri în timpul meciului. Liverpool avea să câştige la lovituri de departajare. Steven Gerrard devenea astfel al doilea tânăr căpitan, care câştiga Liga Campionilor (după Didier Deschamps). Gerrard nu a executat niciun penalti, deoarece el era desemnat să îl bată pe al cincilea, dar polonezul Jerzy Dudek a parat lovitura lui Andrei Şevcenko. Golul lui Gerrard l-a făcut să fie unul dintre cei doi jucători care au marcat atât într-o finală de Cupa UEFA, cât şi de Liga Campionilor.
Gerrard a fost desemnat cel mai bun jucător din UEFA Champions League al sezonului 2004-2005. Era deasemenea în cursa pentru Balonul de Aur. Gerrard a fost desemnat a treia personalitate a sportului de către BBC, după Ellen MacArthur şi Andrew Flintoff. A fost şi al treilea la categoria Jucătorul anului în Europa.
[modificare]
2005-2006: Câştigătorul Cupei
Sezonul 2005-2006 a fost probabil cel mai impresionant. A marcat 23 de goluri în 53 de meciuri. În aprilie, Gerrard a primit cea mai mare distincţie personală până atunci, când a fost votat jucătorul anului în Anglia, devenind primul jucător al lui Liverpool care câştiga, după John Barnes în 1988. Singura gafă a sa a fost o pasă către propriul portar, interceptată de Thierry Henry, care a marcat golul prin care Arsenal învingea pe Highbury.
Gerrard a reuşit cu Liverpool să câştige Cupa Angliei. A marcat de două ori în finala împotriva lui West Ham United, astfel că Liverpool a reuşit o egalare dramatică, ce a condus meciul spre prelungiri. Torpila de la 35 de metri, a fost desemnată drept cel mai frumos gol din istoria Cupei Angliei, şi a fost numită, Golul sezonului al Omului Zilei. Gerrard a marcat şi la lovituri de departajare.
Golurile sale din finala din 2006, l-au facut pe Gerrard să fie singurul jucător care marchează în toate finalele în care un jucător englez poate participa. El a înscris în finalele: Cupei Angliei (2006 vs. West Ham United), Cupei Ligii Angliei (2003 vs. Manchester United), Cupei UEFA (2001 vs. Deportivo Alaves) şi Ligii Campionilor (2005 vs. AC Milan)
2006-2007
Liverpool a câştigat primul trofeu în 2006-2007, după ce a învins-o pe Chelsea cu 2-1 în Community Shield (Supercupa Angliei). Întrucât Gerrard a fost odihnit, Jamie Carragher a fost numit căpitan şi a ridicat cupa; Gerrard l-a înlocuit pe Boudewjin Zenden după o oră de joc, aşa că şi-a mai adăugat o medalie la colecţie.
Liverpool a avut un sezon slab pe plan intern. Au terminat pe trei în Premier League, cu 21 de puncte în spatele lui Manchester United, la egalitate cu ocupanta locului patru, Arsenal. În Cupa Angliei, au fost învinţi de către Arsenal în runda a treia. În Cupa Carling, au fost din nou eliminaţi de către Arsenal în sferturi. Gerrard a marcat în acel meci, dar nu a putut preveni o înfrângere usturătoare cu 6-3 chiar pe propriul teren.
Liverpool s-a descurcat mai bine în Champions League. Au învins câştigătoarea şi favorita la trofeu, FC Barcelona, şi au jucat împotriva lui Chelsea în semifinale. În manşa secundă, Gerrard i-a pasat danezului Daniel Agger, care a egalat pentru Liverpool, iar la penaltiuri a izbutit să marcheze. Liverpool a înfruntat-o pe AC Milan în finală, însa nu a reuşit să învingă, pierzând cu 2-1.
2007-2008
În meciul de deschidere al noului sezon, în faţa lui Aston Villa pe Villa Park, Steven Gerrard a asigurat lui Liverpool trei puncte valoroase, după ce a marcat dintr-o lovitură liberă de la 25 de metri în minutul 87, la doar două minute după ce Gareth Barry egalase pentru Villa dintr-un penalti. Victoria a fost prima din 2002 încoace, când Liverpool câştiga la deschiderea sezonului. În meciul cu Toulouse din preliminariile Champions League, Steven a fost înlocuit în minutul 65, din pricina unei posibile accidentări. Deşi a fost confirmată accidentarea sa, Gerrard a insistat să joace împotriva lui Chelsea, patru zile mai târziu. Steven a jucat tot meciul, însă partida s-a terminat 1-1.
Pe 28 octombrie 2007, Steven Gerrard a jucat cel de-al 400-lea meci pentru Liverpool, marcând în minutul şase, însă Arsenal a reuşit să egaleze printr-un gol al lui Francesc Fabregas în minutul 78. Gerrard a fost ales de către fani, jucătorul meciului. Pe 28 noiembrie 2007, Liverpool a învins-o pe FC Porto cu 4-1 în Champions League, iar Gerrard a marcat în minutul 83 din penalti. În decembrie 2007, casa lui Steven a fost spartă de hoţi, lucru care avea să amâne petrecerea de Crăciun a lui Liverpool la care englezul a venit deghizat într-un bătrân cu handicap locomotor.
Gerrard a marcat în aproape fiecare meci de la începutul lui noiembrie, şi marcând în Champions League împotriva lui Olympique Marseille, a devenit primul jucător al lui Liverpool de după John Aldridge din 1989, care a reuşit să înscrie în şapte meciuri consecutiv.
Pe 13 aprilie 2008, şi-a făcut cea de-a 300-a aparitie în Premier League, împotriva lui Blackburn Rovers, şi a sărbătorit această ocazie, deschizând scorul. Liverpool s-a clasat pe locul patru la finele sezonului, şi a ajuns până în semifinalele Ligii Campionilor, fiind eliminată de Chelsea. Gerrard a încheiat sezonul cu 22 de goluri marcate, şi a nominalizat la categoria "Jucătorul anului în Anglia", împreună cu colegul său Fernando Torres. A fost de asemenea selecţionat în "Echipa anului" pentru al cincilea an consecutiv, şi al şaselea în total.
Speculaţiile unui transfer
Speculaţiile presei în privinţa viitorului lui Steven Gerrard au fost răspândite timp de două sezoane, el fiind dorit de Chelsea cu insistenţă. În timpul verii din 2004, a fost abordat de Chelsea, dar a ales să rămână la Liverpool. Este cunoscut faptul că era să semneze cu clubul londonez, dar a fost convins să rămână de către familie şi prieteni, şi simţind ca fiind un localnic, ar fi regretat faptul că joacă pentru un alt club, şi nu pentru Liverpool. Venirea lui Rafa Benitez a contribuit decisiv la decizia sa.
Imediat după finala din 2005, Gerrard a dat un pont presei, zicând: „Cum pot să plec după o noapte ca asta?”. Însă, în iulie, negocierile noului contract au fost întrerupte. Reporterii ziceau că Gerrard va părăsi pe Liverpool, şi Chelsea iar a făcut o ofertă de 32 de milioane de lire sterline pentru jucător. În timpul acelui episod, Liverpool a insistat că vor ca Gerrard să rămână, însă pe 5 iulie, Gerrard a declarat public că vrea să plece.
Spre încântarea fanilor lui Liverpool, Gerrard şi-a schimat opinia în ziua următoare şi şi-a dedicat viitorul clubului. De asemenea şi-a cerut scuze suporterilor şi a insistat ca să nu fie clauze în noul contract, pe care ar urma să îl semneze. S-a oferit şi să renunţe la banderola de căpitan, însă Rafa Benitez i-a zis că nu este necesar. Pe 8 iulie, Gerrard a semnat un contract pe patru ani cu Liverpool, împreună cu colegul său Jamie Carragher.
În vara lui 2006, Gerrard a distrus orice speculatie, spunând public „Nu mă voi implica din nou în tot felul de speculaţii; Sunt fericit la Liverpool, şi nu voi trece printr-o vară ca precedentele. Voi rămâne aici, până când cineva îmi spune că nu mă vrea.”
Înaintea finalei Champions League din mai 2007, Gerrard negocia un nou contract cu Liverpool, zicând: „Nu am fost mai fericit niciodată. Aş dori ca acest contract să fie semnat... Dorim să păstrăm toţi jucătorii mari aici, aşa că este foarte important ca toate contractele să fie prelungite, aşa fel încât ei să rămână pentru mult timp.” Pe 4 mai 2007, Gerrard încasa 120.000 de lire săptămânal, un contract ce îl ţine la Liverpool până la finalul carierei, deşi contractul era până în 2009. Acest contract îl făcea cel mai bine plătit jucător englez. Asta a fost confirmat pe 4 iulie 2007, când Gerrard şi coechipierul Jamie Carragher au semnat întelegeri, care îi legau de Liverpool până în iulie 2011.
Cariera internaţională
Gerrard a debutat la echipa naţională sub conducerea lui Kevin Keegan, împotriva Ucrainei pe 31 mai 2000. Trecuseră doar 18 luni, şi avea doar 44 de meciuri de la debutul său pentru Liverpool. În acea vară, a fost convocat în echipa Angliei pentru EURO 2000. A fost o campanie nefericită pentru Anglia, Gerrard având doar o apariţie, când l-a înlocuit pe Michael Owen după 61 de minute, în singura victorie a echipei, 1-0 contra Germaniei.
Gerrard a fost unul dintre cei trei jucători ai lui Liverpool (Michael Owen - 3 goluri, Emile Heskey - 1 gol), care au marcat în preliminariile Campionatului Mondial din 2002, împotriva Germaniei (victorie cu 5-1), acesta fiind primul său gol internaţional. Anglia s-a calificat la Campionatul Mondial din 2002, însă Gerrard a fost forţat să iasă din echipă, din cauza operaţiilor cu problemele de creştere. Această operaţie a pus capăt problemelor cu care Gerrard se confrunta din tinereţe.
Campionatul European din 2004, l-a găsit pe Gerrard ocupând un rol major în primul său turneu internaţional important. În primul meci al Angliei, pasa înapoi a lui Gerrard a fost interceptată de Thierry Henry, care a fost agăţat de David James în careu, fapt pentru care s-a acordat penalti pentru francezi. Zinedine Zidane a marcat o dublă, iar Franţa câştiga cu 2-1. Anglia avea să câştige următoarele două partide, calificându-se mai departe, cu Gerrard marcând primul său gol la un turneu final, împotriva Elveţiei. Anglia a pierdut în runda următoare în faţa ţării gazdă, Portugalia, Gerrard fiind schimbat în minutul 81.
Gerrard a suferit o accidentare înaintea Mondialului din Germania, şi i s-a sugerat să nu joace în meciul de deschidere. Totuşi, a fost apt pentru prima sa apariţie dintr-o Cupă Mondială, şi a început cu o victorie în fata Paraguayului cu 1-0. Avea să marcheze de două ori în grupe - primul gol în victorie cu 2-0 a Angliei în faţa lui Trinidad & Tobago, iar al doilea în faţa Suediei. Gerrard a fost iniţial odihnit pentru meciul final din grupă, în faţa Suediei, ca o precauţie împotriva acumulării celui de-al doilea cartonaş galben (luând unul în meciul cu Paraguay). Însă a intrat pe parcursul meciului şi a marcat cu o lovitură de cap, golul de 2-2. Gerrard a fost unul dintre cei trei jucători ale căror penaltiuri au fost parate de portarul Portugaliei, Ricardo Perreira, în sferturi. Gerrard a terminat turneul, ca fiind golgheterul Angliei, cu două goluri.
Gerrard era unul dintre favoriţii preluării banderolei de căpitan al Angliei, după ce David Beckham a renunţat. Cu 47 de selecţii, Gerrard era un jucător mai experimentat decât oponentul său, John Terry (cu 29), însă Steve McClaren a ales să-i dea banderola fundaşului lui Chelsea, iar Gerrard doar vice-căpitan. Pe 13 octombrie 2007, Gerrard a fost căpitanul Angliei pentru prima oară într-un meci oficial. Din cauza ratării calificării la Campionatul European, Steve McClaren a fost concediat de F.A., iar Fabio Capello a fost cel responsabil pentru acordarea căpităniei. El putea decide dacă John Terry rămânea căpitan, sau i-ar fi acordat-o lui Gerrard.

@Steven Gerrard@