de Hans Christian Andersen
Povestire pe scurt
Un baietel primi de ziua lui o cutie cu douazeci si cinci de soldatei de plumb. Erau frati, pentru ca toti fusesera facuti dintr-o lingura veche. Cum plumbul nu ajunsese, unul dintre ei nu avea un picior, dar statea si el drept, cu pusca in mana, ca si ceilalti. Pe masa pe care ii insirase baietelul se mai aflau si alte jucarii, dar soldatelul se uita mai cu seama la un castel de hartie, cu multe camere, cu un lac inchipuit dintr-o oglinjoara. In usa castelului se afla o fetita, tot din hartie, cu haine frumoase si cu o panglica albastra pe umeri, ca un sal. Pe panglica era prinsa o stea mare si stralucitoare, iar fetita, care de fapt era o dansatoare, tinea un picior ridicat in sus, astfel ca soldatelul crezu ca nu are decat un picior, ca el. Tot timpul o privi cu iubire numai si numai pe ea.A doua zi de dimineata, insa, copiii au luat soldatelul si l-au pus pe marginea ferestrei. Fereastra s-a deschis si soldatelul a cazut si s-a infipt cu varful baionetei intre doua pietre ale caldaramului. Doi baieti l-au gasit, au facut o luntre dintr-un ziar si i-au dat drumul pe apa care curgea vijelios prin santul de la marginea drumului, caci plouase cu galeata. Deodata luntrea a intrat sub un podet, iar acolo a venit un sobolan, care i-a cerut pasaportul. Soldatelul nu i-a raspuns nimic si luntrea l-a dus mai departe spre capatul podetului, unde apa se varsa ca o cascada intr-un canal mare. Luntrea se scufunda in apa cu tot cu soldatel, care nu ajunse la fund, caci il inghiti un peste mare. Nici nu apuca soldatelul sa se deprinda cu intunericul si inghesuiala din burta pestelui, ca vazu deodata izbucnind o fasie de lumina. O intamplare uimitoare facuse ca pestele sa fie prins, dus la piata, cumparat si adus chiar pe masa din bucataria casei lui. Bucatareasa care spintecase pestele l-a dus sa-l arate tuturor si atunci el o vazu din nou pe dansatoarea cea mititica si dragalasa. Deodata, un baietas a luat soldatul si l-a aruncat in foc, nu se stie de ce. Un curent de aer o lua si pe fetita de hartie si o duse pe jeratic, drept langa el. Dimineata, cand servitoarea a scos cenusa din soba, a gasit numai o inimioara de plumb, iar langa ea, steaua fetitei, arsa si neagra ca taciunele.
