Făgăraş

Coordonatele geografice: longitudinea estică 24º58’17”, latitudinea nordică 45º50’32”. Unul dintre oraşele importante din centrul României, oraşul Făgăraş, se află situat pe traseul şoselei DN1, la 66 km de oraşul Braşov şi 76 km de oraşul Sibiu, pe malul râului Olt. Din punct de vedere geografic oraşul Făgăraş este situat în zona numită Ţara Făgăraşului, una dintre cele mai vechi şi importante zone geografice şi etno-culturale din România. Această zonă se mai numeşte Ţara Oltului şi se învecinează cu Ţara Loviştei, Ţara Bârsei şi Ţara Amlaşului (trebuie să considerăm termenul de ţară ca venind de la ţarină, pământ). În Ţara Făgăraşului se regăsesc numeroase vestigii istorice, culturale şi edificii religioase care atestă vechimea acestor meleaguri, cum ar fi: - Biserica Evanghelică, din Cincu (secolul al XII-lea), - Mănăstirea Cisterciana, din satul Cârţa (1202), - Bazilica, din satul Hălmeag (secolul al XIII-lea), - Biserica fortificată, din satul Cincşor (secolul al XIV-lea), - Casa Memorială "Badea Cârţan", din satul Cârţişoara. [modificare]Originea denumirii şi istorie Acest articol sau această secţiune pare să conţină cercetare originală. Dacă textul nu poate fi rescris conform politicii Wikipedia, atunci va fi şters. Districtul Făgăraş în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73 Aşezarea este atestată documentar din anul 1291 sub numele Fogros. Etimologia acestuia poate fi maghiară, de la numele propriu Fogor, sau peceneagă, de la combinaţia Fagar šu, apa frasinului. Alte variante cu privire la provenienta denumirii sunt: 1. din cuvântul de origine maghiară fogor, care la rândul ei provine din fogolymadár şi care defineşte o zonă dens populată de potârniche, 2. tot din maghiară din fa- garas, ceea ce înseamnă moneda din lemn (garas fiind monda în circulaţie, echivalent cu banul de azi şi care a fost fabricat la început din lemn şi folosit aşa în zona aceasta), cu timpul cuvantul luând forma de fo- in loc de fagaras din aceste variante vine şi denumirea germană, care este de fapt traducerea denumirii maghiare. Cetatea a fost construită în anul 1310 de Ladislau Apor, iar în jurul acesteia s-a format treptat localitatea Făgăraş, care a dat şi numele Munţilor Făgăraşului. Cetatea Făgăraşului, împreună cu Amlaşul, au fost acordate în evul mediu de regii Ungariei ca feude domnilor munteni care se puneau sub protecţia lor. Între aceştia s-au numărat Vladislav Vlaicu (1364-1377), intitulat «Vajvoda Transalpinus et banus Zeverino necnon dux de Fogaras», şi Mircea cel Bătrân, voievod al Ţării Româneşti, (1386-1394 şi 1397-1418), care a purtat şi titulatura de «Amlaşului şi Făgăraşului herţeg».[4] În timp, oraşul a devenit un important centru politic, mai ales datorită găzduirii dietelor, ca reşedinţă princiară, precum şi pentru faptul că în secolele XVI-XVII a fost scaun superior de judecată. Arhitectura istorică a oraşului trimite cu gândul la meşteşugarii care s-au aşezat în Târgul Făgăraşului. Acesta aduna toate satele din zonă pentru vânzarea produselor agricole şi ale micilor meşteşugari. Stilul arhitectural este puternic influenţat de cel al coloniştilor saxoni, îmbinat începând cu sec. al XVIII-lea cu barocul austriac. În anul 1733, când episcopul greco-catolic Inocenţiu Micu-Klein a decis organizarea în Ardeal a unei conscripţiuni (recensământ), la Făgăraş au fost recenzaţi doi preoţi: Toma (ortodox) şi Petru (greco-catolic). Funcţiona o biserică românească (greco-catolică) (Sf. Nicolae), iar populaţia românească a localităţii era formată din 183 de familii, adică un număr de circa 915 persoane.[5]