Caracal

Situat în câmpia Romanaţiului, Caracalul este plin de vestigii care dovedesc locuirea acestui ţinut încă din preistorie. Stau dovadă descoperirile arheologice din vremurile paleoliticului, neoliticului şi din epoca bronzului. Se află situat între ruinele castrului roman Romula (com. Resca, la nord de Caracal) şi ale cetăţii Sucidava (Corabia). În oraş se află ruinele unui turn care a fost atribuit de folclor împăratului roman Caracalla (217), de la numele căruia ar proveni denumirea oraşului. Moşia Caracalului a făcut parte iniţial din imensa avere a familiei Craioveştilor. În 1589, când Mihnea Turcitul a hotărât modul de împărţire a averilor acestei familii, Caracalul a intrat pe seama domnească, creându-se cadrul pentru dezvoltarea urbană. Mihai Viteazul şi-a făcut aici o curte domnească şi o biserică. Tot Mihai Viteazul a ridicat Caracalul la rang de oraş. Cea mai veche biserică păstrată din sec. XVI este biserica Domnească Ovidenia ctitorită de domnul Pătraşcu Cel Bun, pe care Mihai Viteazul a avut-o ani buni una din reşedinţe, având o curte de unde îşi administra cele 23 de moşii din împrejurimi. În biserica Adormirea Maicii Domnului, ctitorită de familia Jianu, se află înmormântat haiducul Iancu Jianu. Unirea Principatelor la 1859 are lăsate urme şi la Caracal. Deputatul Ioan Dumitriu în Divanul Ad-hoc al acelor ani se află înmormântat în Biserica Toţi Sfinţii, biserică ctitorită la 1818. În această biserică se află Icoana Sfântului Cristofor – Sfântul cu cap de lup. În timpul celor două conflagraţii mondiale Caracalul s-a evidenţiat cu două regimente care s-au acoperit de glorie în lupta pentru ţară: Regimentul II Romanaţi şi Regimentul 2 Călăraşi. Până la instaurarea regimului comunist în România a fost reşedinţa judeţului Romanaţi. Pe 24 noiembrie 1994 Caracalul a fost declarat municipiu. [modificare]Geografie Municipiul Caracal este situat în câmpia cu acelaşi nume din sud-estul Olteniei, la intersecţia paralelei 44"7' latitudine nordică cu meridianul de 24"21' longitudine estică. În subteran este strabatut de raul Gologan. Este imprejmuit de padurea de la Deveselu si Resca. Fauna este cea caracteristică stepei şi silvostepei. [modificare]Clima Zona geografică în care se află oraşul Caracal are un climat temperat continental, cu uşoare influenţe submediteraneene. Dintre factorii climatogeni, deosebit de importantă este radiaţia solară sub formă globală, deoarece constituie sursa energetică ce stă la baza tuturor proceselor şi fenomenelor climatice. [modificare]Prezentare Municipiul Caracal se întinde pe o suprafaţă de 72 km² în câmpia cu acelaşi nume din sud-estul Olteniei. Dacă, în conformitate cu o statistică a anului 1845, Caracalul avea la acea vreme în cele 10 mahalale 952 de familii, deci aproximativ 5.000 de locuitori, recensământul din anul 2002 înregistrează un număr de 36.406 locuitori, din care 2.000 de tineri plecaţi la studii în ţară. Cu mii de ani în urmă se poate spune că a fost o aşezare (sat), situată mai târziu pe vechiul drum roman ce lega Sucidava de Romula-Malva. Că este aşa o dovedesc nuclee de piatră specifice culturii de prund, unelte de silex şi ciocane de piatră cu locaşuri de înmănuşare descoperite cu ocazia amenajării parcului „Constantin Poroineanu”, fosile animaliere, fragmente de vase pictate şi de ceramică reprezentând cultura Vădastra, obiecte de bronz şi de fier. Trecerea de la nivelul de aşezare rurală la cea de târg, se va face mai târziu, odată cu dezvoltarea agriculturii şi a comerţului în această parte a ţării, şi creşterii importanţei drumurilor comerciale ce veneau din Transilvania pe valea Oltului la Dunăre şi al Craiovei şi Bucureştilor, ce se întretăiau la Caracal. În timp devine oraş-capitală a fostului judeţ Romanaţi. În ceea ce priveşte numele oraşului Caracal, s-au emis două ipoteze. Prima este legată de numele împăratului roman Marcus Aurelius Antoninus Caracalla (211-217), care în urma unei campanii împotriva geţilor, ar fi împroprietărit în anul 215 d.H. o parte din veterani, care au întemeiat o aşezare ce i-a purtat numele - Caracalla, cetăţenii Romulei primind cetăţenie romană şi numele de „romanates”; Prin a doua ipoteză se presupune că numele aşezării a fost atribuit de către cumani în secolele IX-X, acesta fiind Cara-cale (Cetatea Neagră sau Turnul Negru). Poate să fie numai o simplă coincidenţă în toponimia oraşului Caracal. Un argument privind prezenţa cumanilor pe aceste locuri, este actuala existenţă în zonă a unor sate purtând denumirea de Comani, Comanca, Comăniţa. Până în prezent, se acceptă ca primă atestare documentară a localităţii Caracal, hrisovul emis la 17 noiembrie 1538, la cancelaria de la Târgovişte a domnitorului Ţării Româneşti Radu Vodă Paisie (1535-1545), fiul nelegitim al lui Radu cel Mare. Conform acestui document Radu Vodă Paisie arată că: „am dat şi am miluit pe boierul domniei mele“ Radu vel Clucer (vistier), „pentru slujba pe care mi-a slujit-o, cu dreaptă slujbă“ două moşii cumpărate de la „jupâniţa Marga din Caracal cu 30.000 aspri“. Oraşul Caracal a fost ridicat la rangul de municipiu prin legea nr. 104/24 noiembrie 1994, fiind al doilea municipiu din judeţul Olt, ca urmare a ponderii pe care o deţinea în zonă, atât ca dezvoltare edilitară, cât şi ca număr de locuitori, producţie industrială şi agricolă, calitate a vieţii culturale şi sportive, zestre spirituală şi potenţial uman deosebit. Aşezat în Câmpia Caracalului, este tipic prin formă şi aşezare, oraşelor de şeş. Este străbătut de pârâul Gologan, ale cărui ape sunt canalizate subteran pe cuprinsul localităţii. Altitudinea variază de la 95,5 metri în partea de est, până la 128,3 metri în partea de sud-vest. Din punct de vedere edilitar, cele patru cartiere de blocuri şi cele peste 5.000 de case dispun de alimentare cu apă curentă asigurată din trei surse, apă extrasă prin 63 de foraje, fiecare cu un debit mediu de 10 mc/h şi adusă printr-o reţea cu o lungime de peste 37 km. Reţeaua de distribuţie, inelară în proporţie de 60% se întinde pe mai mult de 88 km. Cele două staţii electrice coborâtoare de mare capacitate asigură electrificarea în procent de 100% a municipiului, capacitate care poate permite o eventuală şi posibilă extindere a activităţii economice a localităţii. Energia termică este asigurată în mod centralizat de la centrala termică alimentată cu gaze naturale. Odată finalizată investiţia, reţeaua de alimentarea cu gaze naturale are o lungime de aproape 90 km, urmând să deservească circa 7.000 de abonaţi la cartierele de blocuri, 5.000 de abonaţi la case şi peste 1.000 de societăţi comerciale. Telecomunicaţiile sunt asigurate de o centrală telefonică digitală de tip static, care oferă servicii integrate de telefonie şi internet. De asemenea, providerii de internet oferă servicii folosind tehnologii dial-up, linie închiriată sau prin radio.