Gheţarul Lambert

La aproximativ 100 km lăţime, peste 400 km lungime, şi aproximativ 2500 de metri adâncime, acesta detine recordul mondial pentru cel mai mare gheţar din lume. [1] Acesta drenează 8% din calota de gheaţă din Antarctica de est şi de sud a Munţilor Prinţul Charles. [2] [modificare] Istoria Acest gheţar a fost delimitat şi numit în 1952 de către geograful american John H. Roscoe care a făcut un studiu detaliat a acestei zone cu ajutorul fotografiilor aeriene luate de USN Operation Highjump, 1946-47. El a dat numele de "Baker Three Glacier", folosind numele de cod al aeronavei marinei care a fotografiat zona şi a echipajului care a făcut trei zboruri în această zonă de coastă în martie 1947. Gheţarul a fost descris în "Gazetteer" nr. 14, a numelor geografice din Antarctica (U.S. Board pe denumirile geografice, 1956), dar caracteristicile nu au apărut imediat pe hărţile publicate. Ca urmare, numele de Gheţarul Lambert, astfel cum este aplicat de ANCA în 1957 în urma cartografierii zonei de ANARE (Australian National Antarctic Research Expeditions) în 1956, a devenit numele stabilit pentru această zonă. Denumit după Bruce P. Lambert, directorul "National Mapping" în "Department of National Development" din Australia. [modificare] Teledetecţie Gheţarul este important în studiul schimbărilor climatice, deoarece modificările mici ale climei pot avea consecinţe importante pentru gheaţa gheţarului.[3] Majoritatea studiilor făcute gheţarului Lambert sunt făcute prin teledetecţie din cauza condiţiilor dure din zonă.[4]