14 septembrie 2011
Cimitirul Pacea din Suceava
Până la construirea acestui cimitir, locuitorii din oraşul Suceava erau înmormântaţi în cimitirele din jurul bisericilor. În oraş mai existau un cimitir armenesc (la Biserica "Sf. Simion") şi unul evreiesc.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, cimitirele din jurul bisericilor deveniseră neîncăpătoare. În cimitirul vechi al Bisericii Mirăuţi nu se mai făceau înmormântări, acesta zăcând în părăsire, iar cimitirul Mănăstirii "Sf. Ioan cel Nou" devenise neîncăpător.
Ca urmare a numeroaselor intervenţii ale comunităţii germane, în primăvara anului 1887 s-a amenajat Cimitirul “Central”, cum a fost numit el iniţial. El a fost împărţit în două părţi, una pentru ortodocşi şi alta pentru catolici. La acea vreme, primar al oraşului era inginerul Albert Fuchs von Braunthal.
La sfârşitul lui aprilie 1887, din ordinul Căpităniei districtului Suceava, s-a închis “ţintirimul vechiu de lângă Mitropolia veche a Sucevei”. Începând de la 1 mai 1887, înmormântările s-au săvârşit în Cimitirul Central nou-amenajat. Cu acest prilej, preotul N. Gallin, parohul Bisericii "Sf. Dumitru" din Suceava, îl invita la sfinţire pe mitropolitul Silvestru Morariu-Andrievici.
A doua zi după sfinţire s-a săvârşit aici prima înhumare (un copil de 5 ani, Ionuţ) şi tot atunci a fost reînhumat şi marele logofăt al Moldovei, prinţul George Cantacuzino (adus probabil din cimitirul de la Solca sau din cel al Mănăstirii "Sf. Ioan cel Nou"). Pe piatra sa de mormânt se află următoarea inscripţie: “Aici zace robul lui Dumnezeu, marele logofătu alu Moldovei, prinţului GEORGIE CANTACUZINO, care la anulu 1825 venindu în Suceava s-au săvârşitu din vieaţia la anului 1826, luna mai 17. Pusu de fiica sa ELENA la 1862”. [1]
[modificare]
Cimitir militar
În cimitir au fost înmormântaţi 95 de ostaşi ruşi care au căzut în aceste locuri în luptele din anul 1944. În memoria lor, a fost ridicat în anul 1950 un monument sub forma unui obelisc piramidal, rotunjit la partea superioară şi având gravat pe una din feţe o stea de culoare roşie, pentru a le evoca eroismul.
