Hanul Gabroveni

Hanul Gabroveni este un monument de arhitectura din Bucureşti, situat pe str. Lipscani fiind construit între anii 1804 şi 1818.Literatura de specialitate atribuie Hanul Gabroveni lui Constantin Mavrocordat, pornind de la însemnările francezului Jean Claude Flachat din 1739. Fostul secretar domnesc notează în memoriile sale că fiul lui Nicolae Mavrocordat, Constantin, a înălţat, ca sa-şi veşnicească gloria în toata strălucirea ei, un "bezesten", care nu poate fi ocupat decât de negustori străini, greci, turci, sau unguri, dar nici unul din aceştia nu se poate aşeza aici pentru totdeauna. Flachat nu da nici un indiciu asupra localizării acestei construcţii. Asociindu-se termenul de "bezesten", care înseamna o clădire pătrata, un fel de hala, cu aspectul Hanului Gabroveni, s-a presupus atribuirea acestui edificiu operei ctitoriceşti voievodale din cel de-al patrulea deceniu al secolului al XVIII-lea. Deşi datat de unii istorici ca fiind construit în 1739, conform cercetărilor arheologice şi documentelor de epocă păstrate, Hanul Gabroveni a fost ricticat intre 1804-1818 pe locuri ocupate anterior de case mai modeste realizate din cărămida, ale căror vestigii au fost constatate în cadrul cercetărilor arheologice sub nivelul pivniţei hanului. La începutul secolului XX, în perioada în care Bucureştiul era sub influenţă franceză, hanul a fost redenumit Hotel Gabroveni-Universal. În timpul regimului comunist clădirea a fost utilizată în scop comercial. Imediat după Revoluţie, guvernul a concesionat clădirea unor societăţi comerciale, care ar fi trebuit să prezinte un plan de reabilitare. Acest lucru nu s-a întamplat, iar în 1997 s-a demarat o serie de procese în instanţă între concesionari şi Primarie. În 1999 prin sentinţă judecatorească, municipalitatea a obţinut evacuarea imobilului. Între anii 1998 şi 1999, Ministerul Culturii a intervenit prin lucrări de conservare şi consolidare, care au fost însă stopate. În prezent (2009) Hanul Gabroveni a intrat într-un program de reabilitare, dorindu-se reconversia sa în Centru Cultural, în acest sens, făcând obiectul unui concurs de arhitectura ce prevede reabilitarea sa şi extinderea cu un nou corp de clădire, amplasat pe o parcela învecinata.