Templul Mare din Siret

Templul evreiesc din Siret este un lăcaş de cult evreiesc din oraşul Siret, localizat pe strada Teiului nr. 4, în centrul oraşului. El a fost construit în anul 1840. Primii evrei s-au stabilit în Siret în jurul anului 1371, când Siretul a obţinut statutul de oraş. În acel an a fost angajat un bijutier evreu la curtea domnitorului Moldovei. Dezvoltarea rapidă a oraşului ca urmare a situării sale pe drumul care ducea din Galiţia (prin Cernăuţi şi Suceava) în Ungaria a determinat stabilirea mai multor familii evreieşti la Siret chiar înainte de secolul al XVI-lea. În Siret se află un cimitir evreiesc monument istoric (având codul de clasificare SV-IV-s-B-05715 [1]), unde se află pietre funerare datând din anul 1560. Domnitorul Ion Theodor Callimachi a conferit prin anul 1759 unele privilegii mai multor evrei, scutindu-i de plata impozitelor. Autorităţile austriece nu au încurajat însă instalarea familiilor evreieşti la Siret, încercând chiar să le deporteze. În anul 1774 trăiau la Siret numai opt familii evreieşti formate din 43 persoane. Generalul Karl Freiherr von Enzenberg, guvernatorul militar al Bucovinei (1778-1786), s-a plâns că evreii din Siret (ca şi cei din Cernăuţi şi Suceava) au sub controlul lor comerţul şi industria, ei vânzând creştinilor vin, bere, spirt şi vodcă, iar în multe sate au arendat moşiile. El a permis totuşi înfiinţarea de măcelării şi de fabrici de lumânări pentru nevoile religioase ale obştii. Comisia de la Viena, înfiinţată în 1781 sub conducerea aceluiaşi Enzenberg, a hotărât ca Siretul să devină unul dintre cele trei oraşe în care evreii să aibă dreptul de a se stabili. Ca urmare a acestei decizii, începând din anul 1789 toţi negustorii şi viticultorii evreii din apropiere de Siret au fost forţaţi să se mute în unul dintre cele trei oraşe din Bucovina în care Enzenberg a permis stabilirea evreilor. Cu toate acestea, autorităţile austriece nu au ţinut cont întotdeauna de aceste privilegii. În anul 1808 au fost anulate licenţele acordate cârciumarilor evrei, iar în 1810, 65 familii de evrei au fost deportate din oraş pentru că nu se ocupau cu agricultura. Evreii au protestat împotriva acestor măsuri, aducând dovezi că privilegiile datau înainte de stabilirea lor acolo (începând din 1789). În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, poziţia autorităţilor austriece faţă de evrei a devenit mai permisivă, iar aceştia au început să ocupe funcţii chiar în domeniul admninistraţiei. Cei mai mulţi evrei se ocupau cu negustoria sau cu practicarea anumitor meserii (fabricarea de bijuterii, cizme, obiecte de îmbrăcăminte etc.), dar au început să apară medici şi avocaţi evrei, grefieri sau chiar jandarmi. Evreii au început să deţină poziţii importante în afaceri şi, mai târziu, în viaţa politică. Între anii 1912-1918 primarul Siretului a fost evreul Isaak Beral, iar populaţia evreiască era reprezentată şi în Consiliul Orăşenesc. Pentru a se înţelege importanţa comunităţii evreieşti din Siret, trebuie spus că din cei 7.240 locuitori ai oraşului în 1880, evreii reprezentau 43.1% din populaţie (3.122 locuitori) [2]. După ce în 1890 numărul lor scăzuse la 3.104 (42.1%), în anul 1914 locuiau în oraş 3.500 de evrei. Comunitatea evreilor era organizată după modelul unei bresle, fiind condusă de un staroste şi a fost subordonată faţă de comunitatea din Suceava până la mijlocul secolului al XIX-lea, când a devenit comunitate independentă. Comunitatea gestiona 3 fonduri: "Fondul Leib Echner" prin care se acordau burse pentru elevii evrei şi non-elevi; "Fondul Kalman Hecht" care sprijinea şcolile de Talmud Tora şi "Fondul Aaron Blum." Pe lângă Templul Mare, în oraş mai existau 4 sinagogi publice şi 4 sinagogi particulare. [3]