Războiul celor Două Roze

Războiul celor Două Roze (1455–1485) este numele sub care mai este cunoscut războiul civil purtat cu intermitenţă pentru tronul Angliei între susţinătorii Casei de Lancaster şi cei ai Casei de York. Amândouă casele regale erau ramuri ale Casei Regale Plantagenet, avându-l ca strămoş comun pe regele Edward al III-lea. Numele generic de Războiul celor Două Roze nu a fost folosit în perioada în care conflictul a avut loc, ci mai târziu, avându-şi originea în formele şi culorile blazoanelor celor două case regale: Trandafirul roşu de Lancaster (), şi Trandafirul alb de York (), . Războiul a fost purtat de armate formate din vasalii feudali ai celor două case regale. Casa de Lancaster a avut sprijinitori în special în sudul şi vestul ţării, în timp ce sprijinitorii Casei de York proveneau în special din zonele de nord şi de est. Războiul celor Două Roze, cu marele său număr de victime din rândul nobilimii, a fost o cauză principală a scăderii importante a puterii aristocraţiei, ceea ce a dus la creşterea puterii monarhiei centralizate a dinastiei Tudor.
Conflictele dintre cele două case regale au început în momentul detronării regelui Richard al I -lea de către vărul său, Henry Bolingbroke, duce de Lancaster, în 1399. În ciuda lipsei de moştenitori ai celui de-al treilea fiu al lui Edward al III-lea, John de Gaunt, Bolingbroke avea puţine şanse să acceadă la tron. Conform precedentelor, coroana ar fi trebuit să fie moştenită de descendenţii masculini al celui de-al doilea fiu al lui Edward al III-lea, Lionel de Antwerp. Richard al II-lea l-a şi numit de fapt pe nepotul lui Lionel, Roger Mortimer, al IV-lea conte de March ca moştenitor prezumtiv. Până în cele din urmă, Bolingbroke, a fost încoronat rege sub numele de Henry al IV-lea. El a fost acceptat ca rege datorită lipsei de popularitate a domniei lui Richard al II-lea. Bolingbroke a murit în 1413. Fiul şi succesorul său, Henry al V-lea, a fost un foarte priceput conducăţor militar, iar succesele sale în luptele din Franţa în războiul de o sută de ani i-au crescut foarte mult popularitatea, permiţând casei de Lancaster să-şi întărească poziţia dominantă pe tronul Angliei. Scurta domniei a lui Henry al V-lea a supravieţuit unei conspiraţii conduse de Richard, conte de Cambridge, un fiu al lui Edmund de Langley, al cincilea fiu al lui Edward al III-lea. Cambridge a fost executat pentru trădare în 1415, la începutul campaniei franceze care a dus la bătălia de la Agincourt. Soţia lui Cambridge, Anne Mortimer, pretindea şi ea tronul, fiind fiica lui Roger Mortimer şi prin aceasta descendenta lui Lionel de Antwerp. Henry al V-lea a murit în 1422 şi Richard, duce de York, fiul lui Richard, conte de Cambridge, şi al lui Anne Mortimer, a ajuns să pretindă coroana de la regele bolnav Henry al VI-lea .