India Britanică

British Raj, Imperiul Britanic (rāj - "domnie" în limba hindi) sau mai simplu India Britanică au fost termenii folosiţi pentru subcontinentul indian, pentru colonia India şi pentru perioada istorică 1858 – 1947 în care Imperiul Britanic a stăpânit regiunea. Regiunea în discuţie includea provincii administrate direct de autorităţile coloniale britanice,[1] (aşa numita „Indie Britanică”) dar şi o serie de principate guvernate de o serie de principi locali, care recunoşteau autoritatea puterii suzerane a Coroanei Britanice. Aceste principate, care aveau diverse tratate cu Coroana Britanică, se bucurau de un anumit grad de autonomie locală dar acceptau protectoratul şi completa reprezentare în cadrul relaţiilor externe a Regatului Unit. „Imperiul Indian” cuprindea regiuni care aparţin în zilele noastre Indiei, Pakistanului şi Bangladeshului. În plus, au mai aparţinut în anumite perioade de timp Colonia Aden (1858 – 1937), Birmania Inferioară (1858 – 1937), Birmania Superioară (1886 – 1937) (Birmania a fost desprinsă de India Britanică în 1937), Somalia Britanică (1884 – 1898) şi Singapore (1858 – 1867). India Britanică a avut o serie de legături cu posesiunile britanice din Orientul Mijlociu – rupia a servit ca monedă în mai multe regiuni ale imperiului colonial britanic. Colonia care este în zilele noastre Irak a fost administrată imediat după primul război mondial de „Biroul indian al guvernului britanic”. „Imperiul Indian”, care emitea propriile paşapoarte, era denumit de cele mai multe ori „India”, atât în colonie, cât şi pe plan internaţional. „India” a fost membru fondator al Ligii Naţiunilor şi a participat la Jocurile Olimpice de Vară din 1900, 1920, 1928, 1932 şi 1936. Printre alte ţări din regiune, Ceylonul, (azi Sri Lanka), care fusese dobândită de Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei în 1802 după semnarea Tratatului de la Amiens, era Colonie a Coroanei, dar nu era parte a Imperiului Britanic. Regatele Nepal şi Bhutan, după mai multe conflicte cu Regatul Unit al Marii Brianii şi Irlandei, au semant tratate prin care le era recunoscută independenţa. Cele două regate nu au făcut parte niciodată din British Raj. [2][3] Regatul Sikkim a fost trasformat în pricipat după semanrea „Tratatului anglo-sikkimez” din 1861. Tratatul lăsa în suspensie problema suveranităţii.[4] Insulele Maldive au fost protectorat britanic între 1867 – 1965, dar nu au fost niciodată parte a Imperiului Indian. Statutul de colonie a Imperiului Indian a durat din 1858, când guvernarea aşanumitei Companii a Indiei Răsăritene Britanice (Raj Company) a fost transferată Coroanei în persoana reginei Victoria (care în 1877 a fost proclamată „Împărăteasă a Indiei”) până în 1947, când Imperiul Indian a fost împărţit în două state suverane, „Dominionul Indiei” (mai târziu Republica India) şi „Dominionul Pakistanului” (mai târziu Republica Islamică Pakistan şi Republica Populară Bangladesh). Birmania a fost separată de administraţia Indiei Britanice în 1937 şi a fost administrată direct de autorităţile coloniale britanice până la obţinerea independenţei în 1948 ca „Uniunea Burmei”.