Gregor Mendel

Johann Gregor Mendel (n. 20 iulie[1] 1822 — d. 6 ianuarie 1884) a fost călugăr augustinian şi cercetător ştiinţific, cunoscut ca fondator al geneticii. Gregor Mendel s-a născut la Heizendorf (astăzi cartier din Vražné) Odrau (astăzi Odry, în Cehia), într-o familie vorbitoare de limbă germană şi a fost botezat la două zile după naştere. A fost fiul lui Anton şi Rosine Mendel şi a avut o soră mai mare şi una mai mică. Trăiau şi lucrau la o fermă aflată de circa 130 ani în posesia familiei Mendel. De mic, Gregor îşi ajuta părinţii la grădinărit şi apicultură. Înclinaţiile pentru cercetare au fost remarcate de preotul satului, care l-a încurajat să urmeze studiile superioare. Mendel, cunoscut ca „tatăl geneticii moderne”, a fost îndrumat de ambii săi profesori de la universitate şi de colegii de la mănăstire să studieze variaţia plantelor, executându-şi cercetările în grădina mănăstirii. Între 1856-1863 a cultivat şi a studiat plante de mazăre, experienţele sale ducând la generalizările ce ulterior au devenit cunoscute ca „Legile eredităţii ale lui Mendel”: prima lege: legea uniformităţii hibrizilor în prima generaţie (F1); a doua lege: legea segregării caracterelor în generaţia a doua (F2) sau legea purităţii gameţilor; a treia lege: legea asortării independente a caracterelor în generaţia a doua (F2). Mendel şi-a citit lucrarea „Versuche über Pflanzen-Hybriden” („Experienţe asupra hibridizării plantelor”), în 1865, la două întruniri ale Societăţii de Istorie Naturală din Moravia. Publicarea lucrării sale în 1866 în jurnalul societăţii[2][3][4] a avut un impact slab, fiind citată doar de trei ori în următorii 35 ani. După ce şi-a completat lucrarea despre mazăre a revenit la experienţele cu albine în scopul dezvoltării cercetărilor sale privind genetica animalelor. El a produs o rasă hibridă de albine, dar nu a reuşit să redea un tablou clar despre transmiterea caracterelor ereditare la albine, din cauza controlului complicat al comportării reginei albinelor. A mai descris noi specii de plante, supranumite prescurtat „Mendel”. Promovat la rangul de abate în 1866, Mendel şi-a întrerupt activitatea ştiinţifică din cauza numeroaselor şi grelelor responsabilităţi administrative, îndeosebi în disputa dintre guvernul laic şi instituţiile religioase cu privire la o impozitare specială.