Castelul Sully-sur-Loire

Castelul Sully-sur-Loire (franceză Château de Sully-sur-Loire) este situat la porţile „Văii Regilor” pe Valea Loarei, în inima unui vast parc, în comuna Sully-sur-Loire, departamentul Loiret. Este un castel construit în stilul Renaşterii, dar care este totodată şi un superb exemplu de fortăreaţă medievală. Proprietate a departamentului Loiret, în anul 1962 a fost clasat Monument Istoric. Situat pe malul stâng al Loarei, castelul-fortăreaţă este menţionat în 1102, atunci când controla un pod peste Loara, pod dispărut în secolul al XIV-lea. De-a lungul secolelor a aparţinut la trei familii: primii seniori de Sully, familia Trémoille şi familia Béthune. În 1218 regele Filip al II-lea (al şaptelea rege al dinastiei Capeţiene), fiul moştenitor al lui Ludovic al VII-lea, hotărăşte construirea unui turn-donjon. În 1395, Guy VI Trémoille, supranumit „le Vaillant”, lansează construcţia actualului castel, ale cărui planuri au fost concepute de arhitectul regal al actualului Muzeu Luvru şi Vincennes, Raymond du Temple. Achiziţionat în 1602 de către Maximilien de Béthune, marele Sully, primul duce cu acest nume, transformă castelul după întrebuinţările sale, edificând în acelaşi timp şi parcul. Pe aici au trecut, în 1429 şi 1430, Ioana d'Arc, în stăruinţa de a-l determina pe Carol al VII-lea să se încoroneze la Reims, şi peste secole, François Marie Arouet (viitorul Voltaire avea atunci 22 ani), refugiat din Paris în 1716, ale cărui piese de teatru au fost jucate atunci în sala mare de la etajul întâi. [modificare]