Inceputul
Înainte de a se ajunge la locomotiva cu abur au fost necesari doi paşi importanţi: îmbunătăţirea substanţială a motorului cu abur de catre inventatorul James Watt şi construirea unei maşini cu abur de inventatorul francez Nicolas-Joseph Cugnot. Ideea de locomotivă a apărut la început ca soluţie la transportul minereului din galerii miniere. Înainte de inventarea locomotivei era folosită în acest scop tracţiunea animală. Caii de tracţiune aveau o soartă nefericită şi o durată a vieţii redusă, deseori murind în mine. Astfel această soluţie s-a dovedit necorespunzătoare şi, în căutarea unei alternative, a apărut prima locomotivă propulsată cu ajutorul puterii aburului construită de Richard Trevithick în 1804. Aşadar în 1829 inventatorul George Stephenson inaugurează locomotiva sa Racheta (Engleză: The Rocket) care este considerată prima locomotivă rentabilă. Racheta a fost prima locomotivă folosită pentru transportul de persoane între două oraşe (Liverpool şi Manchester). În România, prima locomotivă cu abur a fost construită în anul 1872 la Reşiţa, pe atunci în componenţa Austro-Ungariei. Locomotiva avea ecartament îngust (948 mm), a fost construită după proiectul lui John Haswell şi denumită Reşiţa 2.
Apusul locomotivei cu abur
Încă de la apariţia primelor locomotive diesel-electrice, la începutul secolului XX, se întrevedea declinul puterii aburului. În Europa locomotivele cu abur au continuat să fie folosite până pe la jumătatea secolului, dar în alte ţări au supravieţuit sfârşitului secolului. Astăzi majoritatea locomotivelor cu abur funcţionale sunt folosite cu scopuri turistice. În România un exemplu bun în acest sens este "Mocăniţa", o locomotivă de cale ferată cu ecartament îngust (760 mm) mai este folosită astăzi în puţine zone ale ţării atrăgând turiştii. Cauza principală a scoaterii din folosinţă a locomotivelor cu abur se pare că este costul de întreţinere ridicat. Combustibilul ocupă mult spaţiu, prin urmare este nevoie de mult spaţiu de stocare: în general, tenderul pentru cărbune, rezervorul de apă şi cazanul formează mai bine de 50 % din corpul locomotivei. Masivitatea acestor locomotive contribuia la deteriorarea rapidă a căii ferate. De altfel orice reparaţie a locomotivei necesită o muncă laborioasă şi mult timp. Timp mult se pierdea şi cu pornirea locomotivei: de obicei câteva ore până ce apa din cazan era adusă la fierbere, iar înainte de "înnoptare" cutia de foc trebuia curăţată de zgură şi cenuşă. Fumul emis de locomotivele cu abur a constituit de asemenea un motiv pentru înlocuirea cu tehnologia diesel sau diesel-electrică.
