Farul

Far se numește un mijloc fix pentru asigurarea navigației. Farul este o construcție specială în formă de turn, cu aspect și culoare caracteristice, spre a se distinge ușor ziua pe fondul înconjurător. În partea superioară are o instalație care produce o lumină vizibilă în timpul nopții de la o distanță mai mare de 15 mile marine. Farurile sunt construite în locuri speciale (capuri, insule, stânci, diguri), iar poziția lor determinată cu precizie este reprezentată pe hărțile marine de navigație, constituind astfel „repere de navigație" la care se iau relevmente pentru determinarea punctului navei pe mare. Elementele caracteristice ale unui far sunt următoarele: denumirea — de obicei, denumirea portului lângă care se află sau a capului pe care este construit; poziția — dată în coordonate geografice; culoarea și caracteristica luminii; distanța de vizibilitate a luminii în mile marine (optică și geografică); înălțimea luminii față de nivelul mării; înălțimea construcției farului față de bază; sectorul de vizibilitate al luminii. Există și faruri plutitoare, denumite și navă-far. Acestea sunt nave amenajate sau de construcție specială, având un arbore-turn cu înălțimea de aproximativ 18 m, în vârful căruia se află instalația de iluminare. Navele far sunt ancorate în anumite puncte reprezentate cu precizie pe hărți și au rolul să marcheze pericolele de navigație, punctele de aterizare pe o pasă sau intrarea în porturi și în același timp să constituie și repere de navigație, cu ajutorul cărora navele să-și poată determina poziția. Toate navele far sunt dotate cu mijloace pentru producerea semnalelor de ceață și cu stații radiogoniometrice, sau radiofaruri, iar unele au la bord și un serviciu de pilotaj.